Dependenta, de cele mai multe ori, ne trimite cu gandul la cele mai degradante stari. Dar cand vine vorba despre dependenta dintre partenerii care formeaza un cuplu, oare putem vorbi despre o situatie in care exista numai parti negative?
Eu as spune ca in cuplu ar trebuie sa existe o anumita dependenta pentru ca relatia dintre cei doi poate deveni mai stabila si, de ce nu, mai solida. In acest caz, trebui sa cautam partea buna a dependentei, pentru ca o relatie presupune, printre multe altele, armonie, intelegere, acceptare etc.
Dependenta denota, de cele mai multe ori, lipsa de incredere in propria persoana. Ti-a fost dat sa auzi (sau sa rostesti) foarte des replici de genul: "Cum vrei tu, dragul meu!", "Daca vrei tu sa mergem la cinema, mergem!", "Daca tu spui ca este corect, inseamna ca e corect!"... si lista de astfel de "aprobari" ar putea continua.
Nu este suparator uneori? Poate ca partenerul doreste sa ai si tu o opinie proprie sau sa vii cu o propunere... Faptul ca este mereu aprobat, iar tu, in fiecare clipa, faci ce spune el, fara a te opune sau a avea ceva de comentat, poate deveni stresant si obositor atat pentru el, cat si pentru tine (in cazul in care faci aceste lucruri doar pentru a-i face pe plac).
Insa exista si femei carora le face placere sa aiba un partener care sa "le manance din palma"; se simt mai puternice, devenind usor, usor personajul dominant din cuplu. Sa fie aceasta ipostaza cea mai fericita dintr-un cuplu? Barbatul fara opinie si incredere in sine impreuna cu femeia care il "manevreaza" precum o marioneta si ii da peste mana cand greseste... un tablou nu foarte reusit, as zice!
Cazurile in care femeile sunt dependente de parteneri sunt cele mai intalnite. Uneori se ajunge in stadiul in care nu sunt in stare sa ia o decizie fara sa se consulte cu acesta. Una este sa ii ceri opinia cand vine vorba despre contractarea unui credit, sa zicem, si alta este cand il consulti in vederea achizitionarii unei perechi de sosete.
In astfel de cazuri, simti mereu nevoia sa te consulti cu el, in orice situatie, iar parerea lui primeaza intotdeauna, uitand de tine, de faptul ca si tu ai o opinie. Este foarte bine sa te consulti cu partenerul, ii oferi incredere si importanta, dar nu trebuie dusa la extrem aceasta dependenta de parerea lui. Este si normal ca decizia lui sa conteze in problemele referitoare la voi si la relatie, dar exista cazuri in care poti sa actionezi si singura, fara "sa ceri voie".
Daca locuiti impreuna, este normal ca unele moduri de a reactiona si chiar de a comunica sa fie "copiate", dar nu trebuie sa le ignori sau sa uiti de ale tale. Cand incepi sa adopti opiniile partenerului, chiar daca nu esti de acord cu ele in totalitate, in mod sigur exista o problema. Nu trebuie sa ii faci pe plac doar pentru ca el sa se simta bine! In iubire se fac compromisuri, dar prea multe duc la frustrari si la o viata nefericita.
"Nu pot sa imi imaginez viata fara el, este ca aerul pentru mine", "Nu pot sa ma despart de el pentru ca nu cred ca voi mai intalni pe cineva pe care sa il iubesc la fel de mult"... iti sunt cunoscute aceste replici? Indragostita fiind, este normal sa consideri ca partenerul tau este cel pe care iubesti cel mai mult si nu poti sa iti imaginezi viata fara el, ipotetic vorbind. Insa, nu trebuie sa devii dependenta de el sau, mai rau, obsedata. Nu iti pierde increderea in tine si nu trai mereu in "umbra" lui.
© Copyright:
Sunt dependenta de dragoste...
Dependenta denota, de cele mai multe ori, lipsa de incredere in propria persoana. Ti-a fost dat sa auzi (sau sa rostesti) foarte des replici de genul: "Cum vrei tu, dragul meu!"...
Comentarii (22)
asa-i ,prima greseala e sa iubesti mai mult decit pe tine insuti,sa uiti de propriul bine ,de ceea ce ii face bine sufletului.sa faci intotdeauna ce-i mai bine pt el,ea,in speranta ca va face la fel pt tine
hey sunt Maricica draga Sergiu te cred stiu ce inseamna sa tii la o persona sa o iubesti enorm dar ea nici sa nu te ascult sa fii invizibila tot timpul mai ales la o problema.Caut si eu raspunsul dar nu gasesc deja am ajuns sa-mi dores sa mor dar sunt constienta ka moartea nu e solutia.
asa e si situatia mea sunt obsedata de prietenul meu,dar el nu prea imi da atentie ce-ar trebui sa fac//*+
Asa am fost si eu acum 20 de ani dar acum la patruzeci si ceva de ani nu ma mai intereseaza deloc
Sunt despartita de sotul meu,am fost cu sufletul si inima pt familia mea timp de 20 de ani...i-am dat n sanse...pt ca ma insela mereu,folosea cuvinte jignitoare si ma umilea de fiecare data cand il prindeam cu cate una,plus ca bea foarte mult...am ajuns sa imi fie frica de el...l_am iubit mult...nu l-am inselat niciodata nici nu m-am gandit....De 4 luni m-am despartit nu am mai rezistat...eram neincrezatoare in barbati....mereu am spus ca vreau sa raman singura dar e ffff greu....am intalnit un barbat....nu in ideea de a ne cupla....ci pt simplul fapt ca si el a avut o problema asemanatoare....dupa ce am vb pe mess mai mult el mi-a dat nr de tf...eu nu.L-am sunat dar cu nr privat....am discutat mult la tf...dupa o saptamana am decis sa ne vedem ...face to face...nu m-am recunoscut...stateam ca o momaie in masina ...nu puteam vorbi nimic..emotii la maxim...fluturasi in stomac....ceea ce nu am simtit demult....nu am fost niciodata cu nimeni decat cu sotul meu...Am povestit ..mai mult el...Dupa o ora ne-am despartit..amical cu doi pupici pe obraz..si atat.Cand vorbeam cu el pe mess imi povestea ca ar vrea sa gaseasca pe cineva si ca nu are curaj...nu cred ca imi batea apropo...era f rece..Imi placea de el ca nu ma mintea...l-am verificat si de aceea i-am dat nr meu de tf...ma suna zilnic...de multe ori pe zi..eu nu il mai sunam....imi povestea tot...apreciam asta la el pt ca sotul meu nu comunica cu mine ma mintea mereu....intr-o seara i-am lasta un mesaj pe mess in care ii scriam ca eu nu voi putea sa ajung la o relatie niciodata ca imi este frica...desi el nu mi-a propus..nimic...i-am multumit ca a adus lumina in viata mea si mereu ma facea sa rad...ceea ce nu am mai facut demult.Imi era frica sa nu ma indragostesc si am spus ca ma opresc aici...A doua zi el m-a sunat...nu citise mesajul...si i-am spus sa il citeasca si ca vb dupa aceea...dintr-o data am vazut la el o teama sa nu ii fi scris eu ceva de rau....l-a citit si m_a sunat...am vorbit...el m-a intrebat de ce vreau sa il scot din viata mea?dar nu il inteleg ca de fapt nu era nimic si stiam de la el ca el va fi mereu alaturi de mine..va fi ingerul meu si atat...si atunci???si ma intraba mereu daca il plac...dar eu evit sa ii raspund.Intr-o zi vorbeam cu el la tf si i-am spus ca merg la ABC....dupa 10 minute...mi-a spus sa cobor ca e la bloc si ca vrea sa ma vada....m-a dus el la un ABC...mai indepartat...am luat ce imi trebuia si m-a adus acasa...fara pupici m-am dat jos din masina...si atat.A doua zi nu m-a sunat deloc..asteptam dar degeaba...nici eu nu l-am sunat...M_am gandit ca precis a vazut ceva la mine si nu i-a placut...eram dezamagita...seara destul de tarziu a intrat pe mess dar nu vb cu nimeni pt ca era idl...dar eu nu am intrat...sant f incapatanata..pe urma a doua zi am vb pe mess...si mi-a spus ca a avut multa treaba si eu de ce nu l-am sunat....i-am spus ca asa m-a invatat el....pe urma m-a sunat ...de 3 ori...seara m_a sunat sa imi spuna noapte buna....Cred ca am ajuns dependenta de el...dar nu inteleg ce vrea de la mine...daca spune ca el e descurajat...si ca aiubit prea mult o femeie...care l-a marcat...Daca el asa a pus problema eu sant f rece cu el...in schimb radem mult dar nu ne apropiem deloc..il vad plin de viata.Daca nu ar avea nimic pt mine nu m-ar suna sa imi ureze noapte buna....si eu sant rece...nu stiu cum sa procedez...eu i_am spus ca nu sant pregatita pt o relatie cu nimeni si el a spus ca ma intelege,,,de multe ori..ma suna...ar vrea sa il invit la mine dar nu pot...stau in ap la verisoara mea si aici e mizerabil..igrasie...e dezastruos ma fersc de a-l invita macar la un pahar de suc...Nu stiu cum sa ma comport...sant f rece...aparent dar in interior ma simt altfel...sau poate ca e din cauza ca ar fi singura mea intalnire in viata cu un alt barbat. inafara sotului meu...Cum sa il atrag nu stiu cum sa ma comport...ajutati-ma va rog....MULTUMESC
sant adrian si ancerc sa te pot ajuta,ia contact cu mine la adresa de e-mail vadrianvalentin@yahoo.com,si ai grija de tine fi tare nu a-ti pierde curajul..
id ul meu este lool406,cine ma poate ajuta sa ma caute
am 37 de ani,si sunt indragostita,am fost cu cineva mai mic ca mine cu 10 ani,iar totul sa terminat.Am stat 3 anu impreuna.Sunt terminata,iar fostul sot nu ma mai vrea.Sunt intr o perioada grea a vietii mele.Ce sa fac oare?ajutati ma cu un sfat.
As dori daca se poate sa postati u test psihologic cu titlul Sunt dependenta de dragoste?. Mi-ar face o mare placere sa gasesc un astfel de test. Subiectul este super interesant. Asa ne-am descoperi si noi unele defecte in dragoste si remedia. Cu multumiri Andreea Balan.
VA IUBESC PE AMANDOUA
buna!am si eu cateva nelamuriri in legatura cu relatia mea.am 22 de ani iar iubitul meu este mai mare cu 10 ani…suntem impreuna de 8 luni si relatia intima nu prea exista cum cred eu ca ar trebuii.este foarte preocupat de afacerea lui si asta il face sa fie foarte stresat mereu(asta imi spune el),pe mine ma ingrijoreaza faptul ca trec 4,5 zile fara sa facem dragoste.s a intamplat sa incepem sa facem si sa nu aiba penisul in erectie….kiar daca m-am chinuit nu s-a putut iar vina normal ca a fost a mea ca pun presiune pe el.puneti-mi va rog ce se intampla…oare nu-i plac?el spune ca nu este vb de faptul ca l-as atrage….dar ma tot gandesc,ma framanta f rau problema asta
scuze dar eu gandesc mult mai pragmatic ,de ce daca nu-l iubesc sa plec ,cand el are bani da ce-s nebuna .in viata rtebuie sa te bucuri si de o frunza nu stiti sa va bucurati , incercati ,faceti sa va fie bine voua ,inainte de toate ..............ii dati intruna cu vaicarelile
Esti un tip sensibil si romantic. Poate ca la inceput te aprecia si stia sa ti se daruiasca din toata inima. Dar te-ai purtat mereu ca un gentlemen si ea isi dorea sa fii si dur ( cateodata ). Asa sunt femeile. Le place schimbarea, asa ca nu mai astepta sa revina la tine. Nu trebuie s-o urasti pentru ca te-a lasat asa. Dar nici sa stai un cincinal sperand ca se va intoarce sa-ti ceara iertare. Ce dracu', i-ai dat codul pin de la inima ta si doar ea poate s-o descuie ? Ridica-te si pleaca la lupta ! Esti barbat. Nu te mai subestima. Unei femei trebuie sa-i starnesti altfel de sentimente, nu mila ! Bafta !
dupa 4 ani??in aceeasi situatie am fost si eu numai ca dupa 7 ani sa terminat totul. o relatie inceputa de la 15 ani......si cum el a putut sa treaca asa am inceput si eu sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu o sa mai fie nimik........nu mai e nimik din ce a fost...................si nu mai are cum, si in cazul meu a trecut aproape un an.......si pot sa zic ca am deschis ochhii binenteles cu ajutorul sorei mele care ma invatat multe.....iar tu trebui sa intelegi ca asa cum ea a trecut si tu trebuie sa treci.........si iesi in oras cu amicii....fa-ti alti prietenii sa nu fie comunii si sunt sigura ca ai sa treci peste iesi distreaza-te,si vei cunoaste pe cineva poate mai bun ca ea......:)) pentru fiecare e ceva bun pus deoparte......mai devreme sau mai tarziu vom gasi.........be happy.
dati-mi un sfat va rog...sunt intr-o lupta continua...de mai bine de 9 luni....dupa relatzia de aproape 4 ani....pe care aminceput-o la 17 ani ea a putut sa treaca peste eu nu....ce sa fac sa o uit?
nu sunt eu in masura sa iti dau sfaturi, dar ma intriga inconsecventa ta. folosesti niste expresii care iti contrazic spusele. nu te supara, nu ma indoiesc de veridicitatea celor pe care le afirmi, mi se pare doar ca nu stii ce vrei. trebuie sa fii foarte puternica pentru a te putea rupe dintr-o astfel de situatie. daca te-a umilit atat de tare o va face din nou, poate si mai mult. da, esti in mediocritate, ipocrizie si lipsita de iubire. faptul ca le constientizezi si ai puterea sa le afirmi e un mare pas inainte. depinde de tine ca sa-ti definitivezi sentimentele. ai 55 de ani, si ce? fa o evaluare si alege! mai incolo vei regreta ca e prea tarziu. numai tu poti pune in balanta, doar tu poti hotari. Dumnezeu sa te lumineze!
Spui ca il dispretuiesti, asa multe rele ti-a facut, n-ai putea incerca sa faci sa iti devina prieten gandindu-te la afectiunea care o aveai pentru el? Nu iti mai spune ca esti o ratata nici in dragoste si nici in casnicie, pentru ca au fost si momente bune care s-au sfarsit din diverse motive, nedepinzand 100% de tine, ci si de el sau ei, poate intr-o zi se razbuna viata asa cum vrei tu si atunci aceasta eticheta nu o sa ti se potriveasca, ai lua-o drept jignire daca as spune eu asa ceva: ,, ca esti o ratata'', uneori nu alegem noi asta. Toata dragostea, puritatea sufletului pe care o ai sau ai avut-o la inceput se pastreaza in sufletul tau, asa ca nu include in acelasi univers persoana ta cu greselile, indiferenta lor. Zilele trecute am descoperit o carte, foarte buna ,, PUTEREA PREZENTULUI'' de Eckhart Tolle, cauta-o si citeste-o...o sa vezi altfel viata (poti sa o comanzi la editura Curtea Veche). spor la citit si mai vorbim.
Multumesc mult, yor. Sugestiile sunt excelente. Dar ma paralizeaza uneori ideea ca am ratat de doua ori si ca sunt silita sa convietuiesc cu un om pe care-l dispretuiesc.Ne-am casatorit dintr-o mare afectiune(vezi ca nu zic dragoste - varsta!), cu promisiuni pe viata. Desi mai in varsta formam un cuplu ideal. Mi-e greu sa accept ca sunt o ratata in dragoste, in casnicie. Stand cu el, simt ca ma afund in mediocritate. Basca teatrul pe care-l joc in lume.Si, curios poate, mai am disponibilitati de iubire. Oricum, iti multumesc.
dependentza de dragoste nu dauneaza sanatatii , chiar e frumoasa si te te face sa nu te simti singur.atat eu cat si iubitul meu suntem dependenti de dragoste, unele decizii le luam impreuna altele fiecare personal la momentul oportun. Suntem fericiti si ne iubim cu acea doza de dependetza care ,nu cred ,ca nu exista in cupluri.intradevar nu trebuie dusa la extrem si trebuie sa avem si noi punctul nostru de vedere, opinie,alegere ..etc
Chiar daca ai 55, poti sa incepi sa gandesti altfel, cum ar fi sa faci lucruri singura, sa te iubesti si sa te respecti, nu astepta de la el nimic, considera ca e ceva normal sa nu ofere (acum asa e, chiar daca doare).Se pot intampla rupturi bruste carora le putem face fata, de ex. unul nefericit-decesul si atunci ne ridicam si o luam de la capat, vedem altfel...atunci esti in stare sa lupti, iti gasesti energie, putere, dorinta, forta, nu conteaza varsta. FII FERICITA! Nu iti zic sa te desparti, ci sa fi jumatate fericita pe cat ti-ai dori, cat ti-ai inchipui sa fie daca esti cu cineva, fa ceva in fiecare zi pentru tine si bucura-te, valoreaza-te si o sa vezi ca nu o sa iti mai pese asa de mult daca el nu ofera. E decizia ta daca ramai sau nu, chiar daca esti cu el bucura-te de viata, ofera cuiva care pretuieste dragostea ta, incepe cu tine...cu prietenii si cu el si nu cere nimic in schimb, fa-o de placere, nu poti? De fapt nu asta faci, oferi si nu primesti cand si cat ai vrea. EL are dreptul sa nu ofere, sa primeasca si sa nu ofere. ARE DREPTUL. Tu in schimb ai obligatia fata de tine, adica trebuie sa-ti oferi fericire si nu esti egoista! Ai obligatia, nu dreptul! Sa iti mearga bine!
Dati-mi un sfat va rog: crede-ti ca la 55 de ani pot sa incep o alta viata? Si eu sunt dependenta, social - adica afectiv, si material, caci casa ii apartine, si ca imagine - am o slujba publica. Mai pot face fata unui imprumut ipotecar, singuratatii, lipsei de perspectiva in gasirea unui partener? Nu mai am tineretea, energia, perspectiva materiala. simt ca ma bag intr-o aventura mortala daca plec de la sotul meu (de-al doilea, dupa 8 ani). umilinta provocata de el a fost greu de imaginat si-ar fi trebuit sa plec, dar dependenta... Nu ma mai respect de cand mi-am dat seama ca sunt intr-o capcana. SOS
dar in final ne dati sfaturi ca si cum toate femeile ar trebui sa fie frustrate de aceasta dependenta ,eu sunt dependenta de el ,recunosc,dar nu mi-am neglijat jobul,uneori este el dependent financiar de mn,apoi isi revine,nu imi ciuguleste din palma dar nici nu vreau asta pt ca nu-i sta bn unui barbat sa percuteze la toate mofturile unei femei,nu ia el hotararile importante pt ca am si eu un cuvant de spus dar ii las impresia ca el conduce,nu cred ca va profita de dependenta mea fata de el pt ca si el e dependent de mn de douazeci de ani si sper sa dureze aceasta dependenta si de acum inainte(am grija sa arat bine ,sa ma port la fel ca la inceput si sa speram ca nu se va plictisi pt ca eu chiar sunt dependenta de dragoste)
Posteaza comentariu