Totul a inceput la mare, el a aparut din neant, ea l-a respins, pentru ca nu isi dorea nimic de la nimeni, de la nimic... el a revenit si au incropit o discutie, care a dus mai departe... la ceea ce traieste ea acum. "Nu mi-am dorit nicio clipa nimic de la el, am sters si numarul lui de telefon imediat ce mi l-a dat, dar m-a sunat si dupa ce a insistat ceva timp, ne-am intalnit. Nu trebuia sa fac asta... Regret si acum si voi regreta mereu".
Despre el? Era exact genul Biancai: plin de viata, spontan, gata sa faca orice, oricand. Din cate imi amintesc din ce imi povestea ea, cand se hotarau sa plece undeva, niciodata nu se stia unde sau cand, totul era pus sub semnul hazardului, iar intrebarea de baza era: "Conteaza?" Si, intr-adevar, nu conta cand sau unde mergeau, atat timp cat se aveau unul pe celalalt. Ca in basme, nu? "Prea frumos ca sa dureze si sa fie real. Incepusem sa ma indragostesc, iar el, din comportament, gandeam ca simte la fel. Dar a venit si lovitura de gratie cand mi-a spus 'Nu sunt indragostit de tine'"..., si lacrimile nu contenesc sa se opreasca pe obrajii Biancai.
Face o pauza, isi trage rasuflarea si incearca sa continue, dar nu pare sa reuseasca. "Stii cat pot sa doara aceste cuvinte?", se intreaba retoric, cu o voce aproape stinsa. "Stii cum aceste cuvinte iti pot ucide ultima farama de speranta si te pot goli pe dinauntru, secatuidu-te de orice urma de viata?"... "Nu as vrea sa stiu niciodata cum e", imi spun incet, in gand.
"Ma uit la oamenii fericiti din jurul meu si plang fara sa ma opresc", continua Bianca. Am ajuns sa ii invidiez si imi vine sa urlu din toti rarunchii mei: 'Ce am facut atat de rau de nu merit si eu fericirea lor?' Acum, in acest moment, nici macar nu imi mai doresc asta, pentru ca incep sa cred ca nu voi fi fericita, cel putin nu prea curand. Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa fiu impacata cu mine, sa imi gasesc locul, sa ma simt implinita cu propria persoana.
Din pacate, aceste cuvinte 'Nu sunt indragostit de tine!' imi suna in cap ca un ecou si cred ca imi vor suna mult timp de acum inainte, fara oprire. Are rost sa mai intreb de ce mi se intampla toate astea? Cum de am ajuns iarasi aici, in acelasi punct, in care am mai fost acum ceva timp? Nu cred, pentru ca nu stiu raspunsul si nici nu stiu daca il voi descoperi vreodata. Nici macar nu cred ca mai am puterea sa caut raspunsul. Imi spun mereu ca este doar o pasa proasta din care voi iesi, dar cand? CAND?", se intreaba Bianca, privind in gol...
Pare sa nu mai aiba nici lacrimi. "Ma simt foarte debusolata. Am ajuns sa fiu si eu confuza si sa ma intreb cine sunt, unde sunt si cat mai stau... Oare chiar mi se intampla toate astea sau e un cosmar? Mi se pare ca vad prapastia tot mai aproape. Culmea e ca nu am fost niciodata o persoana depresiva si trista, dar exista cuvinte care te pot transforma intr-un nimeni, intr-un nimic...
Uneori imi spun ca poate nu am evoluat destul, sentimental vorbind, dar cred ca astfel de trairi, astfel de cuvinte te pot darama intr-o clipa, oricat de 'trecut prin viata ai fi', mai ales daca ai sentimente pentru cel care te face sa suferi atat de crunt.
Partea buna sau proasta, nici eu nu mai stiu acum, este ca nici nu ma pot schimba, nu pot sa nu ma indragostesc, nu pot sa nu sufar... Nu urasc pe nimeni, nu as putea asta! Pana acum m-am indragostit de cine nu trebuia si am suferit pentru cine nu trebuia, dar poate nu vor fi chiar trei esecuri, unul dupa altul...", spune Bianca, printre lacrimi, cu o urma de speranta.
Intr-adevar, poate nu vor fi chiar trei... Conteaza? De data asta, in mod sigur ca da!
Un articol de Nicoleta Tarantus
Comentariile 51-56 din 56
Trece. Totul este trecator in viata. Am trecut si eu prin asta, doare al naibii de tare, dar va veni o vreme in care vei gasi o alta iubire, un alt om care sa te merite. Si ii vei multumi lui D-zeu ca s-a intamplat asa. Dar cred eu ca in viata trebuie sa trecem si prin astfel de experiente ca sa putem aprecia mai tarziu ceea ce avem.
Si eu parca sunt magnet pentru oamenii instabili emotional.. Si totusi ma indragostesc de ei, de parca i-as putea salva, pentru ca imi plac anumite lucruri la ei.. dar deja ma tem.
Stiu ca suna absurd. dar o sa treaca. ce nu te omoara te intareste... iar femeile au fost si vor fi intodeauna puternice in astfel de situatii. Cred ca cel mai important este sa te gandesti la tine ca la o femeie care merita tot ce e mai bun... si tot ce e mai bun va veni. Dar va veni doar daca crezi cu adevarat ca meriti. Si meriti! Zic asta pt ca din randurile articolului reiese ca iti constientizezi valoarea ('Ce am facut atat de rau de nu merit si eu fericirea lor?') Nu cred ca ai facut ceva rau... cred doar ca ai ales sa traiesti o experienta.
te-ai gandit vreodata Bianca, ca in relatia voastra TU esti cea fericita doar pentru simplul fapt ca IUBESTI in timp ce el e un simplu nefericit incapabil de iubire ... gandeste-te bine ....
deocamdata gaseste-ti refugiul in natura si in prietenii care ti-au mai ramas si cand destinul va vrea va apare si cel cre merita dragostea ta ! fii sigura de sata !
printr-o situatie f asemanatoare am trecut si eu..e f greu cand o noua relatie fericita se termina..din cauza ca el iti spune ca nu are sentimente..desi le simti..la mine au trecut deja 3 luni de la ultima dezamagire si inca nu reusesc sa imi revin..si nici nu cred ca se va intampla in curand.Dar viata e grea si poate trebuie sa se intample toate astea ca atunci cand va veni jumatatea sa stim sa o apreciem mai mult...ce sa mai zic nici eu nu mai stiu de ce e viata asta asa.....:(
Posteaza comentariu