Totusi, nu stii cum sa procedezi in aceasta situatie. Cand si cum sa te desparti de el? Sau poate nu trebuie sa te desparti de el... Vrei sa o faci, dar iti vin tot felul de ganduri: daca nu vei mai putea fi cu altcineva, vei ramane singura, daca te simti dependenta de el din punct de vedere emotional etc.
In mod sigur, o despartire si, mai ales, un divort sunt foarte grele... in mod deosebit daca sunt implicati si copiii in aceasta ecuatie. Momentan ma voi referi doar la o despartire, in care nu sunt implicate bunuri comune sau copii.
Este o situatie delicata, avand in vedere faptul ca el nu te-a inselat niciodata (nici tu pe el), nu ati avut conflicte foarte mari... si totusi, nu mai simti ca locul tau este langa el. Pune in balanta avantajele si dezavantajele pe care le veti avea amandoi in urma acestei separari.
Nu este o conjunctura in care trebuie sa te gandesti numai la tine; si el a contat si inca mai conteaza in viata ta, doar ca nu doresti sa mai formati un cuplu.
Trebuie sa tii cont si de faptul ca este posibil ca el sa nu fie de aceeasi parere, dar, din punctul tau de vedere, nu mai exista cale de intoarcere. Iata cativa pasi pe care ii poti urma pentru a depasi momentul impreuna:
Nu il trata cu indiferenta
Uneori, femeile pur si simplu nu isi mai contacteaza partenerul, sperand astfel ca acesta sa inteleaga faptul ca relatia a luat sfarsit. Nu trebuie sa incerci sa faci acest lucru, pentru ca nu toate semnalele tale pot fi receptate asa cum iti doresti.
Nu uita ca este vorba de o relatie, nu de o aventura de o noapte. Viitorul tau "fost iubit" ar putea crede ca telefonul sau e-mail-ul au probleme de functionare. Sunt doua destine in joc si nu este cazul sa te "ascunzi dupa deget". Indiferenta doare foarte mult, iar daca ai fi in locul lui nu cred ca ti-ai dori sa fii tratata in acest mod.
Nu il minti
Poate, datorita faptului ca nu vrei sa il ranesti, preferi sa minti. In acest caz, minciuna nu este o solutie viabila. Chiar are rost sa iti pierzi timpul inventand tot felul de scenarii? O despartire nu este o joaca, mai ales daca intre voi a fost o relatie serioasa, in care, candva au existat sentimente profunde de dragoste. Poate chiar mai exista aceste sentimente, daca nu din partea ta, poate din partea lui...
Nu incerca sa amani momentul in care sa ii spui ca vreti sa va despartiti cu replici de genul "Am nevoie de spatiu" sau "Simt nevoia sa fiu singura pentru un timp". Orbit de dragostea pe care ti-o poarta, este posibil sa nu te uite si sa spere ca este doar o perioada in care tu simti nevoia sa fii singura.
Nu ii da sperante desarte. Spune-i clar, in fata, cum stau lucrurile. Niciodata la telefon, prin e-mail, prin prieteni sau alte mijloace de comunicare de acest gen. Aceste decizii se spun fata in fata. Nu va fi un moment placut, nici pentru tine, nici pentru el, dar este mai bine asa.
Nu incerca sa il faci pe el sa se desparta de tine
Nu are rost sa il fortezi sa se desparta de tine, facand exact lucrurile care nu ii plac: scene de gelozie care nu isi au rostul sau alte chestii cu care speri ca il vei face sa se indeparteze de tine.
In acest mod, ai face si mai tensionata relatia voastra, iar situatia ar putea deveni foarte stresanta pentru amandoi. Nu este cazul sa incerci sa arunci vina asupra lui, mai ales ca el nu a gresit cu nimic. Asuma-ti responsabilitatea deciziei de a rupe aceasta relatie.
Daca nu gasesti momentul potrivit, nu amana
Cand vine vorba despre o despartire si, mai ales, in cazul in care simti ca nu iti gasesti cuvintele potrivite, ai impresia ca niciun moment nu este potrivit. Nu este cazul faci o programare intr-un anumit loc sau la o anume ora.
Nici macar nu cred ca exista un moment potrivit pentru comunicarea unei astfel de decizii. Odata ce te-ai hotarat sa faci acest pas, trebuie sa ii comunici cat mai repede posibil, nu trebuie sa amani. Iti vei face suferinta mai lunga si, pana la urma, amandoi meritati sa fiti fericiti, chiar daca nu veti mai fi impreuna.
Sa nu iti fie frica de singuratate
Exista femei care, desi nu se simt implinite in relatia cu partenerul, prefera sa nu se desparta pentru ca le este frica de singuratate. Am mai spus si o sustin in continuare, o despartire nu inseamana inceperea singuratatii; intr-o relatie de dragoste se fac compromisuri, dar prea multe te fac sa aduni resentimente, dragostea dispare si ramane doar o simpla relatie, care are la baza doar obisnuinta.
Nu trebuie sa iti fie frica de singuratate, la orice varsta ai fi... Te vei simti si mai singura intr-o relatie care nu merge cum ti-ai dori.
Comentariile 1-50 din 56
Buna am citit cateva din povestile voastre si adevarul e ca ma aflu intr-o dilema. Am 18 si de 2 ani sunt impreuna cu un baia.. problema ar fi ca avem o relatie la distanta poate nu ma credeti dar m-am indragostit de"sufletul" lui. La inceput era dragut si dulce si atent.. am fost cei mai buni prieteni 1 an si eu m-am indragostit apoi el a spus sa fim impreuna si am acceptat. La inceput totul a fost frumos dar apoi a devenit posesiv si a inceput sa imi interzica sa fac lucruri care imi placeau, gen sa ies cu prietenii sa stau pe mess sau facebook sa ma uit la anumite lucruri sau sa vorbesc in anumite feluri (nu ma refer la injurat pty ca nu o fac oricum ci la unele expresii care il deranjau) si bine am facut totul asa cum a vrut pt ca ma gandeam ca nu e cine stie ce dar cu timpul al a inceput sa ceara tot mai multe pana am ajuns fara niciun prieten si izolata de toti si apoi am inceput sa il mint ca fac cum spune el. Nu vreau sa intelegeti gresit, e un baiat foarte dulce si bun dar pre posesiv. In ultima vreme insa am inceput sa ma satur a devenit prea sensibil (stiu ca mereu spounem ca vrem baieti sensibil dar el e prea de tot) si apoi se plange tot timpul si ma critica pt lucruri pe care eu le consider normale. Ma simt intr-o cusca si pur si simplu vreau sa se termine dar nu vreau sa il ranesc , am incercat sa ii spun odata sa ne despartim si a inceput sa planga pana m-a convins sa ramanem impreuna. Nu stiu cum sa ma despart de el fara sa il ranesc prea mult.
buna...cana avem varsta de 13 ani..am cuniscut prima ma dragoste..care a fost tare chinuita relazia noastra..din cauza parintiilor nostri nu erau deacord sa fim impreuna....a durat relazia 5anii...sunt 7anii de cand ne.am despartit..el este pe drumul lui eu pe al meu..inca mai tinem legatura..chiar daca el are deja si un copil..eu stau cu un baiat de 6ani..e ok nu pot nega..dar nu este ceea ce imi doresc ..mintea mea este la prima mea dragoste ..cum sa fac?sunt derutata,,la maxim..fostul meu..ma suna si de 4ori pe zi..si vorbim ca si cum el nu ar avea familie..si eu as fi singura...va rog daca ma puteti ajuta cu un sfat..sa merg pe drumul meu..?'
Ei bine am multe de spus...si chiar as avea nevoie de ajutor! sunt cu prietenul meu de 2 ani. Am avut multe suisuri si coborasuri,dar nu mai e la fel.Nu am uitat lucrurile bune pe care le-a facut pentru mine...a renuntat la prietenii lui pentru mine,la oameni care i-au salvat viata odata sau de mai multe ori,dar nu pot uita nici lucrurile rele,care ma bantuie mereu...defapt despre asta e vorba, tin la el dar nu il mai iubesc si asta din cauza ca e prea posesiv! Atunci cand vrea ceva,el trebuie sa obtina acel lucru,si daca nu o poate face si mai ales daca e vina mea incepe sa tipe la mine,sa ma ameninte,ba chiar a dat in mine de cateva ori si stiu ca trebuia sa renunt la el de mult timp,dar de fiecare data cand ii spuneam ca plec se oprea si imi spunea ca ma iubeste...asta nu cred ca e iubire. Poate ca nu a dat in mine de ceva vreme,dar nu pot uita,tot timpul voi trai cu teama ca o va face din nou, nu mai vreau o familie cu el! Nu as putea trai toata viata mea cu gandul ca copii mei au un tata violent si e doar vina mea(tin sa mentionez ca nu avem copii si nici nu suntem casatoriti),dar mi-e greu.Daca altcineva ar fi in situatia mea as sti ce sfaturi sa ii dau,dar fiind vorba de mine mi-e mult prea greu. Sunt constienta la riscurile la care ma expun,dar intr-un fel ma gandesc ca nu a mai dat in mine si poate s-a schimbat!Va rog, am nevoie de un sfat! multumesc!
Buna , am varsta de 18 ani si am o relatie de 3 ani cu un baiat, dar de un an stam impreuna ,la casa , cu familia mea si cu el si sincer a inceput sa se raceasca relatia , tot timpul vine obosit, ii este rau , vad ca s-a schimbat ceva eu am incercat sa stau de vorba cu el si sa lamurim , am facut multe pt el si cred ca alta nu ar fii facut ce am facut eu si sa aiba o rabdare de fier si sa-i ierte tampeniile :).Imi este foarte frica de despartire deoarece ma gandesc ca merge temporar , am fost despartiti o luna de zile si sincer sa va spun a fost groaznic , am plans o saptamana si mi-a fost foarte greu ...Nu mai este ca inainte, stiti oamenii niciodata nu se schimba doar nu ii cunoastem foarte bine , cu timpul incepi sa descoperi persoana de langa tine si sa faci foarte multe sacrificii pt relatie si uneori mai calci orgoliul in picioare pt cel de langa tine si ajungi la concluzia ca esti o proasta , desii sunt realista si stiu ca nu fac bine ce fac si nu faceam nici inainte , recunosc imi este frica pt ca nu stiu cum sa o iau , cum sa incep un alt drum obisnuindu-ma doar cu persoana de langa mine :) , este usor sa dam sfaturi dar este foarte greu sa-l pui in aplicatie si oamenii casatoriti care divortzeaza sa nu va ganditi ca le este floare la ureche nici lor nu este tot una :)
buna! e ok am inteles ca de cele mai multe ori noi barbatii suntem de vina , dar haideti sa va spun povestea mea ! sunt cu o femeie de 1 an ( scz eu am 30 ea 27 ) si ea nu vrea sa se mute cu mine nici dupa ce am cerut-o de sotie si a acceptat . ma tot amana si nu inteleg de ce !ai ei sunt super ok cu mine cu noi cu relatia asta si totusi chiar daca pana si ea a recunoscut ca felul in care o iubesc eu si toot ceea ce am afcut eu pt ea nu a mai facut nimeni niciodata si-mi spune ca ma iubeste mult de tot ,in momentul in care trecem la subiecte mai importante (mutat ,casatorie )ea se enerveaza si nu putem vb ! acum 2sapt a zis ca se muta si ce sa vezi ma tot amanat si fata sa dus si sia credit de 150mil de care nu mia spus am aflat fara sa vreau ,cand am intrebato de el mia spus ca tine de ea si atat si ca eu nu ar trebui sa ma supar ca a facut chestia asta ! pai eu vb de mutat impreuna si nunta ii spuneam ca imi voi vinde garsoniera ce o am sa o dau avans la un apartament cel luam pe numele amandoura ....... mi-a spus ca dupa paste se va muta la mine
buna am 19 ani si am nevoie de un sfat,am fost cu el 2 lluni si mam tasat foate mult fta de el,cum sa fac sa nul perd 'va rog mult ajutatima
sunt cu prietenul meu de 6 ani....dar d un an ceva nu mai mg bn...nu stiu c ....nu stiu daca il mai iubesc sau e doar obisnuinta,dar foarte multe lucruri ma deranjeaza la el,prefer sa stau la servici sau oriunde numa sa nu stau inchisa cu el in casa....mi-e frica sa ma despart de el..poate o sa-mi para rau.am incercat o data dar mi-a fost mila sa il las si era foarte distrus am zis ca mai incercam dar degeaba.ceva lipseste,totul e o rutina.nu ma simt deloc fericita sau implinita langa el,nu stiu ce sa fac.mai exista cineva ,un barbat mai invarsta decat mine cu care am iesit d vreo 2 ori nu s-a intamplat nimic dar nu pot sa mi-l scot din minte,de un an ma gandesc la el dar nu stiu daca tin la el,sau ii doar dorinta de a scapa din aceasta rutina.ce sa fac????
Buna! Am mare nevoie de un sfat .Am stat cu un baiat 2 luni de zile ,sunt genul de persoana care pune foarte mult suflet intr'o relatie,m-am atasat foarte repede de el si am inceput sa il iubesc mai devreme de cat credeam . M-am despartit de el din cauza surori mele. Ea se da la el de fata cu mine .Acum ea e cu el si nu stiu ce sa fac ,cand vorbeste cu el la telefon ma simt foarte prost .Nu stiu ce sa fac si cum sa ma comport ,va rog AJUTATI-MA. Daca aveti vrun sfat va rag sa ma contactati ( id-ul meu brunette.small )
Mai nou ma simt atrasa de altcineva,simt ''fiorii'' de altadata numai cand ma saruta(nu am ajuns mai departe),doar ca sunt constienta ca intre noi poate fi doar o aventura pt k e insurat.chiar si asa,ma simt fff bn cu el.CE MA FAC??!!!
Sunt intr-o relatie de 7 ani,urmand ca anul viitor sa ne casatorim.Il iubesc mult sau poate asta vreau sa cred eu..........dar fac mari eforturi sa ma culc cu el.nu mai e placere,nu mai e dorinta,nu mai e nimik k inainte.urasc sa ma culc cu el.nu stiu ce sa fac.oare e bine sa sufar asa in continuare sau sa pun punct?nu ma simt fericita....ASTEPT UN SFAT,VA ROG.....................
aş vrea să evadez din această relaţie în care m-am simţit mai tot timpul singură dar nu pot pentru că am o fetiţă care sigur ar suferi dacă m-aş despărţi de tatăl ei...o iubesc mai mult decât pe orice pe lume...nu ştiu ...e o situaţie fără ieşire
lollz...fetele si femeile au cea mai bune iar barbatii sunt jigodii..waaa!!!baieti si barbati...!!nu sunteti buni de nimic ...mdeah..ma gandeam eu am cea mai mar dreptate..nu? pai normal daca sunt fata cum sa nu am!!!!:D :P
Eu zic sa cer sfatul unui avocat. Oricum a fost urat din partea lui sa nu te anunte. La o adica tot aflai despre cealalta familie a lui. Dar daca tu simti ca vrei sa te desparti de el, ca nu il mai vrei, eu zic ca sa te informezi in legatura cu fetita, pt ca spuneai ca nu vrei sa ramana la el. Iar apoi sa vb cu el. Nu ai nimic de pierdut, doar timp.. Daca mai astepti mult. Bafta. Anunta-ne ce ai facut.
Buna ma numesc Gianina vreau sami dati un sfat sunt cu un barbat de 6 Ani Este mullt Mai mare decat mine avem o fetita in- preuna de 5 Ani el Este din iran eu sunt romanca la inceputul relatiei nam stiut ca el Mai are o sotie 2 copii la iei in iran dupa ce am aflat relatia noastra nu Mai Este la fel de un an nu Mai avem relati unu cu celalat eu vreau sa ma desperat de el dar mi-este frica sa nu o ia pe fetita deal mine pentru ca Este pe numele lui puteti sa-mi dato un sfat va-rog
http://despartire-usoara.blogspot.com/ ..Te ajut cu mare placere..Detalii pe mail
si eu a trebuit sa ma despart de prietenul meu chiar daca el inca tinea mult la mine. mai intai am inceput sa ma cert cu el din orice motiv cat de mic, apoi incercam sa il fac sa imi promita cate ceva ce oricum nu putea face, daca nu imi promitea ne certam rau de tot, iar daca promitea ii era greu sa se tina de promisiune tinand cont ca eu il provocam, cand si-a incalcat promisiunea iam inchis telefonul si iam trimes mesajul: "atat de putin ti tu la mine incat nici o promisiune nu poti sa o ti? m-am saturat sa fiu tratata asa desi ca te iubesc mai bine punem punct acum"..... iar apoi nu iam mai raspuns la telefon si iam dat ignoare pe mess.... asa el nu va suferi chiar atat de mult ptca se va considera vinovat........bafta la toti
Suntem impreuna de un an si 2 luni, in prezent suntem amandoi clasa a 12 a. Iubirea noastra a inceput in cls a 7 a, si atunci am fost impreuna un an de zile, dar eram prea copii pt a incepe o relatie serioasa de pe atunci, zic eu. Dar de cand ne-am desp si pana sa ne impacam iar au fost multe intalniri saruturi indiferente razbunari si multe cele. Suntem fericiri, aa sa nu uit sa mentionez, cand fiecare lasa de la el. Eu sunt foarte suparacioasa, si orice nu imi convine ii reprosez, iar reprosurile mele creeaza conflicte intre noi. In momentele alea singurul lucru care mi-l doresc e sa merg departe si sa nu vad pe nimeni. Eee dar ceva nu ma lasa, nu pot sa-l las, sau mai bine zis nu vreau. Nu am curajul sa-l infrunt pt ca apoi sa nu-l pierd. Nu mi se pare normal. Dar perioadele in care ne intelegem sunt de o maxima fericire. Nu stiu cum sunteti voi tratate dar in momentele bune suntem cei mai fericiti. Nu m-a batut niciodata, nu as accepta oricine ar fi el, am demnitate. Dar cum zice toata lumea, daca as renunta mi-as gasi linistea de care am nevoie. Eee mie una mi-e frica fara el, am avut si noi momente de pauza si am suferit enorm, cand ne certam eu pur si simplu nu mai am chef de nimic, nu mananc, plang intr-una, ma afecteaza ft tare certurile. Si totusi mereu o iau de la capat sperand ca el nu se va tot supara pt orice si nu imi va scoate mereu ochii ca el "il supar". Si atunci te gandesti iubirea nu trebuie sa fie frumoasa mereu, ee uite ca nu e asa cum am crezut noi, ca va veni printul pe un cal alb si vom trai fericiti pana la adanci batraneti. Ce vreau sa va spun e ca sa aveti demnitate in fata oricui, nu va injositi, daca cel de langa voi va iubeste va face sa fie bine pana la urma. Noi mereu dupa o cearta zdravana ma scoate in oras la piscina la mall peste tot. Ne intelegem perfect. Dar lui nu ii place ca eu am "gura mare" si nu ii place sa fie criticat. Iar daca vreti sa fiti tratate ca atare tratati si voi, doar atata timp cat sunteti RESPECTATE!
Sunt la limita si va rog sa ma ajutati cu un sfat.Suntem de 3 luni impreuna cu prietenul meu, dr de ceva timp nu mai merge, ne certam, acu ultima data cand aveam si noi ocazia de a petrece un week'end impreune ne-am certat pana am capatat o durere de cap de 3 zile incoace.Am un gol in suflet si nu stiu ce sa mi fac...
eu am un baiat care ma place si eu nu il plac si vreau sa ma despart de el........eu iubesc altul ...va rog zicetim cum sa ma despart de el
mary buna eu st cu el de 3 ani ne-am mutat impreuna la mine acasa de 1 an si cv nici eu nu vreau sa mai continui pt ca s-a purtat foarte urat cu mn acum spune ca se schimba si ca nu va mai da in mine dar il cunoasc si stiu ca o va face .am 16 ani si sufar ff mt mama mea este alaturi de el doar ca el a avut prb in familie .ma simt aiurea sa stiu ca vreau ajutor si sa nu am de unde sa il iau .l-am iubit fff mt dar nu mai simt acceeasi iubire pt el din cauza a ceea ce mi-a facut. sa sti ca trebuie sa iti prinzi curaj asta este o sa suferi si o sa ati treaca .eu nu ma despart de el pt ca imi este frica ca o sa ma bata si o sa faca alte prostii dak aveti un sfat si pt mn va rog ajutati-ma va rog
nicoleta sfatul meu este sa il lasi cu ale lui daca te iubeste va face tot posibilul sa fiti impreuna .am o relatie de 3 ani i-am acceptat orice si m-a batut ne-avand curajul sa ai spun ca nu vreau sa mai fiu cu el .acum sufar si nu am ce face .te rog o sa gasesti iubirea in alta parte.sa sti ca si la mn a fost primul baiat dar asta nu inseamna ca trebuie sa isi bata joc de mine desi a facut-o si imi pare rau ca am acceptat situatia
am orelatie de un an si 6 luni dar relatia noastra a luato razna de vre-o 4 luni 5 il iubesc enorm numi vad viata fara el dar ma raneste prea mult el este primul barbat din viata mea nu stiu cum sa renunt la el are un prieten care zic eu este individios pe relatia noastra si tot timpul a incercat sa ne desparta ii captivase cu totul atentia tot timpul il ia cu el peste tot ii ocupa toata ziua incat sa nu aiba timp sa se mai intalnesca cu mine la distantat de mine ba chiar l-a facut sa ma si insele in urMA cu 4 zile l-am sunat si mi-a raspuns o tipa care ma injurat l-am intrebat cine era si incerca sa ma minta eu banuiam k ma inseala la un moment dat mi-a recunoscut k e cu ea de o saptamna si este prietena prietenei lu cristi(asa zisu prieten al lui) mi-a zis k el ma iubeste de la ea nu vroia decat sa o f.... in fund. si apoi sa se desp de ea vroia lucru asta pentru ca ia zis prietenul lui ca e f misto in fund.....scuzatimi vocabularu dar nu ma pot exprima altfel . A inceput sa planga spunadumi k ma iubeste dar nu stiu ce sa fac daca ma iubeste de ce sa ma insele de ce sa se lase influentat? el mi-a zis k a fost o scapare k afos influentat ...dar eu acum nu stiu sal mai iert sau nu? pe o parte uil iubesc si nu asi vrea desp dar p alta parte nu asi mai vrea sa il iert pt k ar putea faceo iar ......sunt inceata daca mati ajuta putin vasi multumi din toata inima va rog
eu am 22 de ani si locuiesc cu iubitul meu d 2 ani asa suntem d 3 impreuna dar vreau din tot sufletul sa o iau de la capat sa imi incep o noua viata,sa schimbat foarte mult si sincer zik k nu ma vad in viitor cu el .nu mai simt pt el ceea ce simteam si intre noi nu mai e absolut nimik frumos doar reprosuri si certuri.stiu k va fi tot mai rau dar oare de ce nu pot sa o iau de la capat ?nu am destula putere dar eu stiu k asa e cel mai bn in ultimul an doar am suferit.stiu k nu mai are rost sa ramanem impreuna si niki nu mai vreau ,dar imi e frik k imi va fi greu sa o iau d la inceput.va rog ajutati ma cu sfaturi k asa nu mai rezist
ana am citit povestea ta si cred ca cel mai bine ar fi sai dai papucii , stiu ca pare greu dar si eu ma confrunt cu gelozia iubitului meu dar eu il iubesc si incerc sa il iert asta daca incearca si el sa uite de trecut ca altfel... chiar am vorbit cu o prietena care se pricepe la asta si mia zis : dai 1 ultima sansa si daca continua despartate de el!
sunt cu el de 1 an si nu mai suport.. mereu este gelos si nu ma crede niceodata.. imi impune reguli tampite si deja numai suport asta adika ce sunt eu.. am facut mereu ce a vrut si nui convine sa-si caute o blonda cum ii plac si sa ma lase in pace.. desi parka undeva in sufletul meu inca mai tin la el dar.. e prea greu deja, prea gelos si imi spune ca o face ptr ca ma iubeste dar nu e asa o face ptr ca pur si simplu e prea gelos si suparat pe mn mereu din motive false
Sunt impreuna cu iubitul meu de aproape 4 ani iar de 1 jumate de an stam impreuna..Eu am venit in strainatate sa-mi continuu studiile doar pt el..la inceputul relatiei era ff frumos, era totul roz iar acum nush ce sa zic parca s-a schimbat la 180°...nu mai este atent..ma regasesc in majoritatea randurilort voastre...problema este ca as vrea sa ne despartim...ceva nu mai merge iar prietene (aici in strainatate nu prea am), le-am cam neglijat pe tte din cauza lui...akm ma vad si cu un prieten de-al meu, iesim impreuna, au scapat si cateva saruturi dar nu am facut sex inka...ma simt mai bine cu el, ma face sa ma simt mai importanta..ma simt femeie..dar totusi cu el nu poate dura mult pt ka si el este student in romania si trebuie sa se intoarca...eu sunt obligata sa stau aici (pt studii si parintii), sa traiesc in singuratate si in neincredere...as vrea sa ma despart dar mi-e teama de singuratate...cum as putea face???As fii ff bucuroasa daca cineva mi-ar raspunde
Am citit ceea ce ai scris si sunt de parere ca ai facut o mare greseala neglijandu-ti prietenele si pe toti ceilalti, din cauza lui. Eu trecut 5 ani.. si sunt sigura ca il iubesti. Daca v-ati plictisit inseamna ca mai mult a fost o relatie gen-rutina zilnica. Lucrurile frumoase nu tin la nesfarsit si odata si-odata trebuia sa se intample. Pune in balanta tot ceea ce s-a intamplat intre voi si decide-te. Daca el deja a pus problema, inseamna ca ceva nu mai merge si ca nu mai are rost. Nu are rost sa stai cu el daca se impaca cu tine din mila sau doar de dragul de a fi cu cineva. Trebuie sa iti pastrezi demnitatea! Esti femeie, frumoasa, ai farmecele tale. Nu este ultimul si nici primul baiat de pe planeta. Trebuie sa iti refaci viata, sa cunosti cat mai multe persoane, sa-ti faci prieteni noi. Nu te uita pe tine ! Esti tu mai importanta. Si nu iti fie frica de singuratate, va trece repede! Nu trebuie sa stai cu o persoana doar pentru ca vrei sa fii cu cineva. Nu este corect nici fata de el , nici fata de tine! Eu iti doresc sa fii fericita si sper ca vei lua/ ai luat decizia cea buna :)
buna. sunt impreuna cu iubitul meu de 5 ani....in kre ne-am despartit,ne-am impacat ...viatza ma incercat cu multe cu el. nu stiu ce sa mai fac,azi dimineatza mi-a trim mesaj si mai zis dak mai are rost sa continuam relatia ,k eu ce zic? eu tin mult la el si nu vreau sa renunt el. dar azi knd am fost la el ma batea gandul sa-i zic sa ne despartim. imi este frica de singuratate,am mai ramas doar cu o prietena din kte am avut,de iesit nu prea ies....parca imi este rusine knd ma va intreba cineva de el.....si eu voi spune k nu mai sunt cu el. tin la el enorm,in schimb el nu,am dus relatia asta atata timp si iarasi sa ajuns sa ne plictisim unul de celalant,ne strangem in brate,ne pupacim,dar nu mai ii cum era mai inainte. el ii mai mult cu jocurile decat cu mine. va rog din suflet ajutati-ma cu un sfat, multumesc
buna!si eu as vrea sa ma despart de prietenu meu cu care de altfel stau in casa de 3 ani.am 20 de ani si la mn e mai greu ca nu mai am parintii in viata cu care as putea sa ma mut.in shimb il mai am pe fratele meu care din pacate sta cu chirie nu are casa lui fratele avand 25 de ani.eu.prietenu meu are o situatie financiara foarte buna si crede ca orice mi-ar face o sa il iert doar ca nu am unde sa plec nu ca nu m-ar primi fratele meu doar ca eu acum sunt invatata cu o viata mai buna decat o duce fratele meu.totusi mi-as dori sa ma despart si sa imi iau viata singura in maini as mnci si as sta cu chirie pana as avea o alta varianta.prietenu meu e foarte gelos nu pot iesi nici din casa fara acordu lui eu nu stiu ce inseamna sa imi vizitez neamurile fara el si de la un timp nu ma mai lasa sa imi vad fratele si nu vreau sa renunt la el pt ca noi doi am mai ramas din familie.as reusi singura in viata asta e intrebarea la care va rog mult sa imi raspundeti
si eu vreau sa ma despart de prietenu meu..e in stare sa isi dea si viata pt mn... dar nush...park nu mai ash vrea sa fiu cu el...tin la el...dar nu il iubesc... lash prefera mai mult k un amic...in seara asta ash vrea sa il las...dar cum el sta in alt orash eu nu pot sa ii spun fata in fata...deci trebuie prin telefon...nush acuma cum o sa reactioneze..nu trece zi fara k el sa nu fie gelos p cnv :|... pana si pe verishorii mei e gelos 8-| ... si acuma vreau sa il las... cu gelozia asta a lui neam despartit d atatea ori si neam impacat... dar acuma nush...presimt k o sa fie DEFINITIV... pt k sincer ma facut sami pierd toata dragostea pt el... poate k prieten il vreau...dar mai mult de atat NU .... sper k va reactiona bn in seara asta .... !
Eu am 26 de ani si sunt de 9 ani cu prietenul meu.In primele 6 luni s-a comportat super bine cu mine apoi.. urmatorii 4 ani au fost groaznici.Dar eu ca fraiera acceptam si treceam cu vederea pt ca il iubeam.. insa dupa 4 ani am incetat sa mai tin atata la el..am incercat sa ne despartim, insa nu s-a putut pt ca el n-a vrut nici pana in ziua de azi.. Insa ceea ce vreau sa spun este ca.. dupa cei 4 ani am pus piciorul in prag si am zis GATA pana aici.. s-a terminat. Ei din momentul ala el s-a schimbat la 180 de grade si acum nu stie cum sa se mai poarte face multe din ceea ce nu facea atunci.. atunci eram sclava lui acum sunt stapana, iar el nu stie ce sa mai faca pt mine, pacat ca nu m-am comportat asa mai demult pt ca atunci cand mi am dat eu seama.. era prea tarziu eu deja incetasem a-l iubi. Dar am inteles ca asta tine la ei.. sa fii mai indiferenta, sa-ti pese mai mult de tine, tu esti persoana care conteaza cel mai mult .. ceea ce ai tu de facut e mai important decat el..poate ca suna egoist, dar exact asa trebuie sa te porti daca vrei sa-l ai langa tine si sa faca ce vrei tu. Cand femeia se indeparteaza barbatu se apropie..in niciun caz nu incercati cu sentimentalisme la ei nu merge treaba asta..la ei merge doar faptul ca simt lipsa..trebuie sa-i faceti sa le fie dor de voi..nu sa-i sufocati cu sentimentele voastre cu ciorbitza si mai stiu eu ce,..asa nu faceti decat sa va epuizati si asta nu va ajuta la absolut nimic ba chiar va impiedica. Ia gandeste-te ce vrei... sa fii sclava lui sau stapana ? Ideal ar fi sa existe o cale de mijloc..dar nu se poate..ei cum simt un pic de slabiciune gata! fac ei pe stapanii.. asa ca luati micul pasaroi de pe piedestal si puneti-l pe podea! Nu mai fiti fraiere ca nu va da nimeni nicio diploma sau trofeu pt cat va zbateti .. puneti-i la treaba sa va ajute cu tot..sau nu vor manca e simplu.! vrei sa mananci ma ajuti la treaba.. vrei rufe spalate ? le pui la spalat... vrei rufe calcate ? hai sa te invatz sa calci ;) si tot asa..Fiti mai increzatoare si mai scorpii insa.. blande ;) Mie mi-e greu insa sa ma despart de el acum pt ca se comporta exact cum mi-as fi dorit eu sa se comporte intotdeauna.. insa daca nu mai am aceleasi sentimente pt el.. nu pot sa zic ca sunt implinita .. si chiar nu stiu cu ce sa mai incep acum..nu-mi da niciun motiv..insa nici nu intelege ca sa ne despartim caci am mai incercat.E frumusel, e cum as vrea... nu bea, nu fumeaza..acum face el aproape mai mult decat mine treaba in casa ce sa-i reprosez..ce motiv sa aduc? doar atat ca nu-l mai iubesc ? chiar nu stiu ce sa fac si cum sa zic.. si apoi vorba bunica-mii daca dau de unul cine stie cum ? Totusi eu sunt o fire optimista si zic ca am sa gasesc pe cineva extraordinar care sa ma iubeasca si pe care sa l iubesc ..dar pe care am sa -l "dresez" de la inceput pt ca e mult mai usor daca dresajul acesta vine odata cu dragostea..(pt ca atunci cand faci ceva cu persoana iubita e mult mai usor si pare mult mai placut) .. si, astfel.. nu mai trec prin chinul prin care am trecut la inceput.. pt ca nu am fost in stare sa fac eu schimbarea..ci acceptam orice. Sper ca prin ceea ce am zis aici sa va fiu macar cu un picutz de folos..Sa auzim de bine! :)
Traiesc in alta tara de multi ani si observ cum isi trateaza alte natii nevestele si iubitele lor si compar cu romanii. Arabii isi trateaza mai bine nevestele lor decit le trateaza romanii pe romance. Romanii vor casa curata cristal, au dreptul sa insele cind vor ei si is puturosi unii de le este lene sa faca si sex cu nevestele lor, dar cind e vorba de amante nu mai sunt puturosi. De astea inca nu am vazut.
dap si io am iubit candva un baiat...sau cred ca inca il m-ai iubesc!!!...nu stiu totul e confuz in mintea si sufletul meu.Tot ce siu e ca as fi facut orice sa fiu cu el ...si asa am si facut,insa cu toata dragostea noastra cat de puternica credeam noi ca este si ca nimeni si nimik nu ne va despartii totusi ....sa intamplat "despartirea"....Cel m-ai rau doare ca dupa o relatie cu el de aproape 7 ani a venit pe lume si ingerasul nostru CATALIN pt care as fi dispusa sa fac orice...ce sa fac acum...?cum sa-i explic lui ce sa intamplat cu tati lui...?ce va intelege el din toate astea...?ma va ierta vreodata ca nu am facut m-ai multe sa fie langa el...???e ff greu cand m-ai e vb si de un copil...dar nu sunt singura care i sa intamplat asta...si voi incerca sa fiu tare pt el pt copilul meu si sa fac tot ce pot sa ne fie bn...sai fie m-ai ales lui bn...ma intreb "UNDE E DRAGOSTEA NOASTRA???"ce sa intamplat cu ea...candva as fi facut totul pt el....acum nu....ce sa intamplat cu noi???probabil nu voi afla niciodata...................
Dar daca tu ai trage ca relatia voastra sa mearga mai departe,si el nu ar da doi bani? Sa te fie mereu indiferent si sa fie atat de orb incat sa nu vada ca ai nevoie de el?
Stiti ce cred eu? Cred din ce in ce mai mult ca orice ai face ca sa fie bine intr-o relatie tot nu reusesti sa fie bine! Merge bine la inceput in primii 2 -3 ani daca ai noroc poate mai mult. Auzi versuri de la el cum ca te-a ales pentru ca esti desteapta, pentru ca esti independenta, pentru ca sti sa comunici cu el, pentru ca te descurci in viata, bla... bla.. iar dupa un timp iti tot da de inteles ca vorbesti prea mult - cand de fapt nu a trecut nici 1 minut de cand vb, chiar daca nu vrei sa ii reprosezi ca nu este dragut cu tine el o ia pe aratura si zice "da acum urmeaza sa imi reprosezi ca am zis... este?" Nu vede ca muncesti pana la epuizare .. cum tu sa fi obosita??? doamne dar ce e asta? nu ai loc! de la ora 8 incepe sa caste ( cum de ce casca? dar ce nu are voie???? ) nici nu se odihneste mai sta cu colegii pe mess, se uita la tv pana auzi un firav sforait asa de inceput... Asa ca de 2 ani noi care ne iubeam foarte mult am devenit mai mult prieteni ( stiti voi cum era la 17 - 18 ani doar imbratisari etc) dar cand iesim cu prietenii.. se poarta de parca am fi un cuplu de vis! de ce mai stau langa el? este foarte simplu! - pot sa stau pentru ca avem o afacere impreuna - castigam binisor - toti banii pe care ia strans si cu ajutorul meu nu ii las sa se bucure de ei o alta care sa vina sa ia totul de-a gata! de cand este cu mine a tot strans bani si-a schimbat 3 masini, am fost in concedii de 2 ori pe an etc Nu sunt casatorita deci nu pot divorta si sa imi i-au partea mea ( legal ) pe care o merit cu varf si indesat pt ca am muncit foarte mult. Daca plec si las totul asta inseamna sa pierd tot si n-am de gand sa o i-au din nou de la zero. Daca il las pe el inseamna ca las si afacerea. Asa ca invat sa ma multumesc cu ce am ( este foarte greu in viata sa ai totul. Ceva tot lipseste! ) viata mea momentan se rezuma 75% job, 15% prietene si 10% una bucata barbat. Nu pot sa zic ca nu imi lipseste.. ca nu imi este dor de el de cel care era inainte.. insa asta este!
Hop, si eu in club.. a Mda, incerc si eu sa ma despart, desi sunt casatorita doar de un an,care mi-a fost mai mult decat suficient!Ma regasesc in iecare dintre voi, mai mult de atat se adauga corespondenta costanta cu fosta (careia i se plange ori de cate ori ne certam).Povestea e lunga trista ...am venit la un capat de lume ptr un el,un el care de la inceput a mintit, a mintit, m-a umilit,m-a jignit1Da, femeie la c cratita,niciodata o vorba buna, nici o incerca de a ma ajuta sa ma adaptez in lumea asta noua i salbatica, comentarii permanente kla adresa celorlalte femei-desi arat extrem de bine..nu se vede-minciuni peste minciuni, tensiuni zilnice.Am incercat de cateva ori sa ma rup, de fiecare data rugaminti,plansete, implorarari,..nu am primit nici macar o floare cand ne-am cununat, nu am nici macar oo verigheta(cca ii e rusine probabil) nici una din "prietenele lui nu stiu ca s-a insurat(cu exceptia fostei careia i-a spus fortat de imprejurari)
Buna!am 18 ani si sunt intr o relatie cu prietenul meu de 3 ani.Ce pot spune?Imi cer scuze dak nu trebuia sa scriu aici ceea ce simt,dar am nevoie de ajutor urgent.si va rog dak stiti unde as primi mai multe sfaturi help!cum spuneam sunt cu prietenul meu de 3 ani...dar la inceput totul parea mai frumos park....nush simteam altceva...ma simt f confuza...nush ce sa fac....as vrea sa ma despart de el,dar mi-e teama...nush cum sa ii zic....ink mai tin la el....sunt prea multe intrebari si nici un raspuns.acum am o prietena f buna cu care ma inteleg bine...dar ma simt mai bine cu ea decat cu el..ast rasp urgent
Eu am cerut o pauza in relatie,fiindca incepusem sa ma satur de posesivitatea lui,apoi,dupa ea,i-am spus ca nu mai vreau sa fim impreuna,constatand ca vreau sa fac si alte lucruri cu viata mea,decat sa fim impreuna.A insistat sa ne impacam dar eu nu am mai vrut.
Offelia depinde ce virsta ai. Gindeste-te ca va trebui sa iei totul de la inceput. Eu am trecut prin asa ceva si am patit-o mai rau. De atunci am devenit si foarte credincioasa si merg mai des la biserica. Gindeste-te si la reactiile celor din jur, prieteni, apropiati, rude, etc sa le spui zilnic aceiasi placa stricata. Sfatul meu este sa va luati o perioada de despartire temporara si dupa aceea sa pui in balanta totul.
Ma bazez pe experiente(a mea si a altora). Ma mai bazez pe cunoasterea acestui specimen care e barbatul si pe conditia noastra , a femeilor, care nu pot reusi sa fie doar femei seducatoare, datorita multor obligatii si biologicului lor. In legatura cu tine, am un singur sfat: asteapta, nu te grabi, dar asteapta pregatita fiind! Nu te amagi, ii prudenta si cu ochii in patru.
Hana, esti cam vulgara . Pe ce te bazezi cand spui ca" DINTR-UN RAHAT SE TRECE TOTDEAUNA IN ALT RAHAT"? Eu sunt la al doilea sot si e bine.
vreau sa multumesc pt sfat mi-a prins f.bine...........sufar ingrozitor si orice sfat are tendinta de a ma calma si a ma face sa uit;merci mult si ast. in continuare cat mai multe pareri..............s-auzim numai de bine!!!!!!
aimee Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile". poezie de Pablo Neruda
Traiesc in strainatate,povestea a inceput acum 4 ani,in romania.............cand,intr-un moment de vulnerabilitate(si de singuratate),am intalnit un fost coleg de liceu,de care fusesem indragostita.Eram acum oameni impliniti,cu fam.,copii,,,,,,,,,,,a fost o nebunie tot ce a urmat,si a durat 3ani,ca sa nu ne construim fericirea pe nefericirea membrilor fam. noastre am preferat sa plec,sunt cu fam.aici suntem in aparenta fericiti,dar eu sufar enorm dupa EL...........intru pe net ,caut imagini din orasul meu,doar,doar l-oi zari si pe el.Sfatuiti-ma ce pot sa fac sa-l uit? cum sa-l exclud din gandurile mele,cand eu raportez intrega mea existenta la a lui?
asa este hana... asa ar trebui sa facem toate, sa traim mai mult pentru noi... sa nu cersim atentie, tandrete si daca se poate sa dam dovada de aceeasi indiferenta... eu, sincer incerc si asa... de ceva timp incerc si uneori reusesc sa-l tratez cu aceeasi indiferenta... nu-mi dau seama daca are vreun efect asupra lui, probabil ca e multumit ca-l las in pace, dar eu ma simt mai bine si parca nu mai am motive sa-mi reprsosez mie ca ma port prea frumos si nu primesc nimic.... aplic acelasi tratament ca si el, stau mai mult plecata cand este acasa, si ma bucur de clipele cand sunt singura, fara el.... este nevoie de putina vointa si partea cu amantul nu este de neglijat... pana la urma urmei nu avem si noi dreptul la putina fericire??
draga lili, eu cred ca ar trebui sa nu mai suferim atat si sa ne gasim si noi multumirea in altceva. Sa avem aceeasi comportare ca si ei: telecomanda, mancarica etc. Sa tinem casa curata ca asa ne place noua, sa gatim daca ne place si avem timp, dar sa nu le mai acordam atata atentie. Poate ca sentimentalismul nostru ii enerveaza. Sa fim mai putin sentimentale! Sa traim mai mult pentru noi. Ei, probabil, resimt ca pe o corvoada, nevoia noastra de tandrete. Sa nu mai cerem asta! Daca putem, sa ne gasim amanti! Daca vrem sa scapam de animal, sa divortam! DAR SA NU UITAM CA DINTR-UN RAHAT SE TRECE RAPID IN ALT RAHAT!
citesc comentariile si ma minunez... oare chiar toti barbatii sunt la fel? oare pe toti ii caracterizeaza (la un moment dat...) delasarea, nepasarea, indolenta.... nu pot sa cred ca dupa ceva timp, dupa perioada de inceput a unei relatii totul se limiteaza la femeia nemultumita, nefericita si barbatul indiferent... vorbesc in cunostinta de cauza. sunt intr-o relatie de 7 ani.... de 2 ani locuim inpreuna si pot sa spun ca ma regasesc in cele de mai sus.... oricat as incerca eu sa fac totul cum trebuie: sa tin casa curata, sa fie mereu gatit si curatel, sa gatesc cat pot de bine, sa nu fiu epuizata dupa o zi de munca....tot nu este bine!!! nu primesc nimic in schimb, nici o vorba buna, nici un "sarut mana pentru masa", nici un zambet cand ajung acasa... si sa nu mai zic de un "cum a fost ziua ta?" poate ca noi femeile cerem prea mult, poate ca fericirea lor se limiteaza la controlul telecomenzii, o mancarica buna si un somn la fel de bun... dar totusi este atat de mult ce cerem, putina apreciere, o vorba frumoasa cand simti ca totul se naruie.... NU CRED... eu cel putin am incercat totul: am facut scandal, am vorbit frumos, am rugat ba chiar am implorat dar degeaba... si pot spune ca titlul articolului spune totul despre mine : chiar nu stiu sa ma despart de el.... ma complac in situatia in care sunt, inca sper si tanjesc dupa zilele bune in care ma simteam iubita, ma simteam femeie si nu doar un corp de mobila in plus sau o menajera...
Hmm, am uitat sa zic de nepasare, cred ca asta-i o boala la ei care se instaleaza la scurt timp...hmm, da oricat m-as gandi? nu pot sa gasesc alt leac decat despartirea...saracele de noi atat cat ne gandim sa crestem copii, sa fie curat in casa, sa gatim, sa fie totul bine....si domnilor uneori le e greu si sa-si deschida gura, sa iti spuna ceva dragut...eu am impresia ca uneori ne gasesc prea proaste...da stiti noi ar trebui sa punem piciorul in prag...ma gasesti prea proasta?? aa uite ca sunt...nu mai stiu sa gatesc.
Imi place ca ai spus un lucru mare...dupa casatorie barbatii ne considera menajerele lor, si de multe ori nu au nici macar bunul simt dupa jumatate de zi la serviciu si alta jumatate acasa sa ne intrebe "cum te simti?"Si eu am avut o relatie in care lucrurile au ajuns sa nu mai mearga asa de bine, am tot amanat si pana la urma tot eu am fost proasta...concluzia la care am ajuns?? dragele mele daca ei sunt nepasatori, si vedem ca nu se gandesc destul de mult la noi....nici noi femeile sa nu mai fim atat de sensibile si fara de curaj...cand nu mai merge...gata,,s-a terminat. Trebuie sa facem acest pas cat mai avem timp, cat mai suntem tinere caci dupa 50 de ani nu prea mai poti spera la alta relatie de dragoste! nu "companie".Sper ca nu am fost prea dura dar la varsta de 26 ani am ajuns la concluzia ca toti cand vine vorba de despartire joaca teatru (noi suntem scorpiile!) pana ce se intampla dupa aia rapid ii vezi cu alta.
in viziunea mea cei/cele de mai sus sint mici copii! eu tocmai am divorvat dupa 22 de ani de casnicie si 24 decind ne-am cunoscut; avem o fata, acum in virsta de 21 ani; este foarte trist ca dupa atita ani sa faci lucrul acesta, dar decit o minciuna continua, o totala lipsa de comunicare, o nepasare si indolenta din partea lui, fata de tot cel inconjura 'acasa' mai bine... du-ca-se; nemaipunind la socoteala lipsa de atentie fata de mine, bolnava de hepatita c'; oricum de 5 avea pe alta, trecind rind pe rind prin paturile multor colege de serviciu; poti trece pana la urma peste asta, dar iti trebuie timp... destul de mult, sau poate nu-ti ajunge niciodata timpul ramas pt, a sterge cu buretele; nu poti uita 2o si ceva de ani, nu?
Posteaza comentariu