Chiar s-a terminat, intr-adevar? Ti se intampla tot mai frecvent sa te surprinzi gandindu-te la fostul iubit, amintindu-ti momentele frumoase (cele neplacute se uita intotdeauna primele - un paradox al gandirii umane), si te intrebi adesea: "Dar ce-ar fi fost daca...?", Poate daca am fi procedat altfel... cine stie?".
De stiut nu stie nimeni cu siguranta, insa pe masura ce te gandesti, realizezi ca ti-ai dori din ce in ce mai mult o a doua sansa. In esenta nu e nimic rau, insa trebuie sa fii deosebit de atenta la contextul in care ai ajuns la aceasta concluzie si sa cantaresti cu atentie toate aspectele.
In primul rand, intreaba-te cum de ai ajuns sa iei in calcul aceasta posibilitate. Nu cumva (si) ca urmare a faptului ca viata ta sentimentala actuala nu se desfasoara tocmai sub cele mai bune auspicii? Nemultumirile acumulate in prezent ar putea constitui unul dintre principalele motive ale melancoliei tale. Iar acesta nu reprezinta, cu siguranta, cel mai indicat fundament pentru a recladi o relatie esuata.
Sa presupunem insa ca lucrurile nu stau astfel, ci in ultima vreme te-ai tot gandit, ai pus in balanta toate aspectele si ai ajuns la concluzia ca iti doresti din tot sufletul sa reluati de unde ati ramas si sa considerati perioada de despartire ca fiind numai o accidentala si nefericita paranteza. Usor de zis, dar evident nu la fel de usor de facut...
Cum ar urma sa procedezi...
Pentru inceput, incearca sa afli cat mai multe informatii despre el. Cu cat a trecut mai multa vreme de la despartirea voastra, cu atat mai mare este probabilitatea sa aiba o relatie serioasa. Va fi bine pentru tine daca vei afla cat mai repede cum stau lucrurile. Nu ar fi o idee prea buna sa iei imediat legatura cu el; trebuie sa te convingi intai ca mai este inca disponibil.
Mergem mai departe cu presupunerile si acceptam premisa ca fostul tau iubit este si acum un barbat liber, preocupat doar de serviciu, hobby-urile sale si iesirile cu baietii. Care ar fi urmatorul pas?
Ideal ar fi sa fi pastrat legatura cu unii dintre amicii comuni; astfel vei putea "pescui" care mai sunt sentimentele lui fata de tine si care ar fi pozitia sa referitor la o tentativa de reconciliere. Dar, daca nu ai mai pastrat relatiile, asta este, va trebui sa te descurci si fara. Poate ca nu mai ai numarul lui de telefon, dar cu siguranta e-mail-ul nu l-ai uitat; femeile tin minte acest gen de lucruri si peste 20 de ani...
Prin urmare, ar trebui sa-ti iei inima in dinti si sa treci la actiune. Cu cat amani mai mult, cu atat exista riscul ca el sa cunoasca pe altcineva si sa inceapa o noua relatie. Scrie-i un e-mail scurt, prietenos, dar neutru: intreaba-l ce mai face, cum ii merge la serviciu, eventual cum s-a terminat povestea aceea cu proiectul care ii daduse dureri de cap (este un exemplu aleatoriu, ideea fiind ca el sa vada ca iti mai amintesti aceste lucruri, ceea ce il poate impresiona placut).
Te gandesti ca, in mod sigur, el isi va da seama de adevaratele tale intentii (cu atat mai mult daca nu ati mai vorbit deloc de cand v-ati despartit). Dar, in definitiv, care este problema? Odata ce ai ajuns pana aici, este de presupus ca ai invatat din trecut si ca esti dispusa sa treci peste false orgolii pentru a incerca sa recladesti ceea ce ati avut impreuna. Daca ai retineri de acest gen, ar fi mai bine sa nu intreprinzi nimic. Nu este cel mai indicat mod de a relua o relatie - fapt care, oricum, s-ar putea sa nu se dovedeasca atat de simplu.
Daca iti raspunde prietenos la e-mail, este un semn bun dar cu siguranta nu suficient pentru a-ti face iluzii. Citeste cu atentie raspunsul lui; in cazul in care include un conventional "Sunt bine, tu ce mai faci?" si raspunsuri scurte, punctate, la intrebarile tale, ar trebui sa te mai gandesti. Poate ca omul a vrut numai sa fie amabil. Poti continua discutia, insa fii rezervata.
Pe de alta parte, daca iti raspunde in detaliu si iti pune intrebari referitoare la ceea ce se mai intampla in viata ta, ai motive sa fii (putin) mai optimista. Si, inspirand adanc, poti sa-ti faci curaj sa ii propui sa va revedeti la o cafea!
Comentariile 51-78 din 78
sunt singura inb n-am nici macar o ruda..ne-am cunoscut pe internet... ne-am placut am ramas impreuna..n-a fost dragoste la prima vedere..dar.. ..Iubitul meu e hipoacuzic a terminat o facultate nu tocmai la indemana oricui..profeseaza..a avut relatii multe toate esuate...a facut prostia sa mi se confeseze cu marile lui iubiri si dezamagiri..ne vedeam doar la sfarsit de saptamana pentru ca lucreaza la cativa zeci de km de bucuresti...la un momentdat i-am controlat telefon...i-am spus...ne-am despartit..stupid..n-a putut sa treaca peste marturisirea mea....m-am explicat...am facut tot ce era omeneste posibil sa inteleaga...am gresit am recunoscut...o relatie se construieste in timp...desi spunea ca ma iubeste mult...nu m-a iertat pe motiv ca s-ar fi simtit toata viata controlat....o prostie....ratiunea imi spune ca nu m-a iubit cu adevarat...inca ma gandesc la el..ma trezesc ca-i gasesc o mie de scuze..ca toata viata a fost inselat si dezamagit de femeile din viata lui....dar tot nu-i inteleg duritatea fata de mine...drumurile noastre s-au despartit si iremediabil asa vor ramane..acum stiu ca dak prin absurd ne-am impaca ..undeva candva tot ar mai apare ceva si-as trece din nou prin aceeasi durere. dar ce fac cu ce simt? timpul chiar le rezolva petoate?? voi cum procedati?
am avut un iubit....,,prietenii'' ne-au despartit...acum ,dupa un an...eu am alt iubit,dar ink il mai iubesc si pe el si pe actualul.daca ma intalnesc pe strada cu respectivul baiat,ma opresc in loc,il privesc,dar nu am curaj sa-i zic nimic pt k ma priveste cu aceeasi ochi de candva....am incercat sa-l uit,nu am putut,si-a dat seama k il iubesc,dar eu neg in continuare,nu mai pot sa-mi tin gura....nu stiu ce sa fac...cu cine sa raman si cu cine sa vorbesc direct?cu actualul sau cu celalalt?
In primul rand dati-mi voie sa va salut,sunt pt prima data aici,am dat de EVA din intamplare,defapt in urma cautarilor mele pt locuri unde sa pot sa imi alin durerea.AM GRESIT.am iubit si cel mai important am fost iubit.povestea noastra e mai lunga,se intinde pe 6 ani.dar pe scurt ne iubeam in ciuda multor intrigi din afara,desi pana la urma se simt toate.dar nu ar fii doar atat,eu i-am gresit ei in repetate randuri cu mai multe fapte.da am si inselat-o o data,dar m-a iertat pt ca ma iubea si o iubeam.cel mai important e ca regret sincer ce amm facut,dar ea a stiut sa ma ierte,gest ce ne-a facut si mai unitzi.ne-am iubit inca 3 ani de la incident,pana la un moment in care s-a stins totul din partea ei,asta din cauza mea ca nu am stiut cat de mult o iubesc.vreau doar sa zic ca se si poate ierta si da a 2-a sansa,uneori merita.eu si azi imi regret gestul,dar dragostea noastra ne-a mai tzinut 3 ani.azi mie greu si dor de ea.azi e prea tarziu pt mine,mi-e teama ca nu voi mai fi fericit niciodata,imi merit soarta si suferinta.dar totusi,viatza merge inainte cu noi cu tot.
nu lasa timpul sa treaca daca-l iubesti, du-te la el si-i vorbeste. Asculta-l si spune-i si tu ce ai pe suflet. Dar imbraca-te si du-te odata!
eu as vrea sa ma impac cu el..dar nuj dak el nu mai vrea sau doar e suparat pt ce s a intamplat...ne am despartit de 1 zi dar nu pot sa mi l scot din cap..stiu ca si eu am gresit da nu mi se pare k el ar fi un inger...da el nu intelge k niki mie nu mi convin anumite chestii dar asta nu inseamna sa ma despart de el...totusi as vrea din tot sufletu sa ne impacam:(
nu cred ca sunt in masura sa va dau sfaturi dar as vrea sa va ganditi la un singur lucru...din momentul in care va despartiti de o persoana tot ce a fost urat se transforma in durere si daca nu umpleti golul lasat de el mintea voastra incepe sa idealizeze acea persoana si din un monstru se transforma in cea mai minunata persoana nu pt ca ar fi ci pt ca sunteti singura sau singur.. a doua sansa o puteti acorda in cazul in care descoperiti ceea ce a creat o ruptura intre voi, ceea ce l-a impins in bratele alteia sau altuia. si inca ceva .. daca va doriti cu adevarat sa reincepeti o relatie.. va rog mult renuntati la orgolii.. ganditi-va ca poate asta e cauza pt care ati ajuns sa va despartiti
Si cum iti dai seama daca inca mai tine la tine? Au trecut 3 luni iar eu mi-am dat seama ca il iubesc din tot sufletul si ca imi mai doresc o sansa alaturi de el. Ne vedem zilnic, suntem colegi de birou, si nu am curajul sa-l intreb. El vine zilnic la mine si imi povesteste de problemele lui... ma doare sufletul ... il ignor total, dupa ce gata povestea pleaca. Are nevoie de ajutorul meu si se simte bine cand vorbeste cu mine ... si totusi e cu alta. Se poate ca el sa inteleaga ca asa treci peste o despartire? Gasesti repede pe altcineva si te intorci la fosta ca sa-ti descarci sufletul? Daca mai vrea altceva de ce nu da un semn? Sau asta-i semnul? Oricum, ma termina psihic omul asta. E crunta si viata asta...iti scoate in cale iubirea si ti-o ia cand ai mai mare nevoie de ea.
e greu sa o iei de la capat...dar daca te insala e mai bine acum sa pleci tu nu sa astepti sa o faca din nou.....daca a facut odata e de ajuns.......vezi ca el a trecut peste despartire? e cu altcineva....dar tu suferi in continuare....
fetelor a 2 sansa nu e buna va esua ca si 1 sansa ..sa nu credeti ca va mint vio spun din propia ma experiena ...si nu cred ca a 3 va merge va fi la fel deacea io numai vr sai dau nici o 3 sansa chiar dak mai simt cv pt el ...././la min a doa sansa este un nimik pt ca dak o face odata nu se va gandi de 2 ori sa o fak si a 2 oara.deci fostul meu chiar mia gresit si a doua oara .si numai merita ata deci a 2 sansa nu prea e buna t min nu exista.
ne-am cunoscut intr-un moment critic pentru amandoi. pe mine ma parasise prietenul meu pentru sefa lui:|...pe el prietena cu care fusese 9 ani...am crezut la inceput ca putem fi unul langa celalalt...pana la urma eu ajunsesem sa ma implic ...cand el a pus punct relatiei. mi-a zis ca nu am rabdare(probabil pentru ca-i era frica sa nu se implice din nou intr-o relatie),...au trecut 6 luni timp in care am mai avut fiecare pe altcineva....dupa 6 luni ne-am impacat, eu l-am cautat, eu ma schimbasem ...el a fost destul de sceptic dar si emotionat ca se intoarce...acum ne vedem, nu e o relatie obisnuita..nu ne vedem zilnic....insa nu mai am de gand sa fiu nerabdatoare...si las lucrurile sa vina de la sine...sunt o gramada de barbati care ar vrea sa fie cu mine...am incercat sa le acord o sansa...insa eu nu pot sa simt decat ca el ma intelege. uneori imi doresc sa ne vedem mai des...altadata ma surprinde cand ma cauta si cand imi pune tot felul de intrebari suspicioase. ce va fi va fi....iar daca nu va fi....vor fi altii, chiar daca acum mi-e imposibil sa cred asta
In general, sunt de parere ca oricine merita o a doua sansa...dar...atunci cand persoana pe care o iubesti cel mai mult si cu care iti doresti sa-ti sa fii, persoana in care ai cea mai mare incredere si care crezi ca nu poate sa-ti faca nimic rau, tocmai acea persoana iti face cel mai mare rau...te dezamageste crunt...iti ia dintr-o data toate sperantele si iluziile, te face sa-ti pierzi increderea in tine...si mai mult de atat...nu zice nimic...nici macar un cuvant...procedeza ca un las..un mare las...ce ziceti, o astfel de persoana merita o a doua sansa?Si cu toate astea inca il iubesc....si nu vreau asta...am ajuns sa ma urasc pentru sentimentele mele....de ce nu pot sa-l uit??A fost prima si singura mea iubire, a fost primul barbat din viata mea (si nu am 15 ani sa cred ca orice relatie incheiata reprezinta sfarsitul lumii), a fost....totul...L-am iubit din tot sufletul....si....ceva s-a intamplat....nu stiu ce si nici nu cred ca am sa stiu vreodata....la doua zile dupa ce am plecat de la el, si totul era perfect, s-a impacat cu fosta lui iubita, nu a mai raspuns la telefon, nu a mai raspuns la niciun mesaj, asta in conditiile in care noi trimiteam cam 100 msj pe zi, nu a zis absolut NIMIC....s-a purtat ca cel mai mare las....un singur mesaj cu "chiar daca tu nu ma crezi, eu te iubesc...si niciodata nu te-am mintit"...cum poate sa minta in halul asta?Nu am sa inteleg niciodata de ce a procedat asa, de ce a fost asa las....mai ales ca el nu era asa....intotdeauna spunea ce gandea....doar ca acum....a ales cea mai jalnica si cea mai lasa cale....m-a facut sa-mi pierd complet increderea in mine si in cei din jur....m-a facut sa-mi fie scarba de mine....Au trecut 3 luni....si tot il iubesc...si mi-e din ce in ce mai greu sa depasesc momentul....tot timpul e in mintea mea...Dar sa acord a doua sansa?NU...chiar daca as muri de durere, nu cred ca as putea sa fac asta....m-as lasa calcata in picioare...si asa am fost destul de umilita....nu..nu merita....dar ce sa fac cu sentimentele mele?
Am sa va impartasesc experienta mea...am avut acum 2 ani o relatie de 6 luni si i-am pus punct din motive nici de mine intelese...el era un baiat de nota 10...in fine...anul trecut am inceput sa ma gandesc la el vrand-nevrand si m-am hotarat sa ma interesez daca are cumva vreo relatie ...spre norocul meu nu avea... am inceput sa vb, ne-am intalnit, am vb muuult si ne-am impacat !!! Acum avem 1 an si cv impreuna si ne este ff bine... El mi-a dat o a2a sansa spre norocul amandurora... Asa ca daca stiti ca merita persoana nu ezitati.
Ana, sunt pe aici pe eva...niste articole care te-ar interesa..... cum sa devii puternica.... poti sa te uiti si pe la expertul iti raspunde.... spui ca ai fost si tu la un psiholog... poate nu la cel potrivit... mai cauta un specialist.... Trebuie sa te impaci tu cu tine, sa fii tu multumita de echilibrul tau interior....pe care il vei capata in timp.....si oricum, independent de vointa lui... si ce mi se pare mie mai important, nu-l mai lasa sa te minta.... clarifica intr-o discutie foarte serioasa cu el pozitia lui din timpul relatiei voastre si motivul despartirii si sparge bula de aer in care ti-ai ferecat sufletul....Daca vrei sa-i mia acorzi o sansa... fa asta fara regrete... daca nu..... fugi de el cat te tin picioarele.... Unele dintre noi gasesc satisfactia in munca, altele in relatii la inceput pasagere..... Umple-ti timpul cu ceva care sa-ti faca placere........Mie imi place sa-i ajut pe ceilalti, asa cum pot.....oricum, cred ca daca ai ajutorul oamenilor importanti pentru tine, vei realiza ca poti trece mai usor peste experienta asta. Iti tin pumnii!
dar km greu d facut!si eu sunt la kpatul puterilor!c sa fac vreau sa fiu mai puternik dar nu siu cum si c sa fac?!mi-am facut tot felul d schimbari pt a arata mai bine,AM REUSIT (pana si fostul ii uimit d schimbarea in f bine p kre am facut-o)ACUM NU MAI STIU C SA MAI FAC PT A-L UITA?CHIAR DAK SUNT CONSTIENTA K NU MERITA SA MA GANDESC LA EL...,TOT IL MAI VREAU SI-L LAS SA MA MINTA. IN CONTINUARE.vreau un sfat va rog!am fost si la psiholog dar fara rezultate!
eu cred k trebuie acordata si a 2-a sansa...dar nu asa usor....ceea ce s-a intamplat odata se poate sa nu se mai intample niciodata, dar daca se intampla de 2 ori...e clar k va mai fi si a 3-a data
Uneori merge sa mai acorzi o a 2-a sansa depinde in ce termenii a fost despartirea si care au fost cauzele ei. IN anumite cazuri e mai bine sa ne gandim ca trecutul e trecutul dintr-un motiv anume.
Toti meritam sa fim iertati ,dar trebuie sa ne indreptam sa nu mai facem aceleasi gresseli,. Sa invatam sa fim mai buni , sa-i respectam si sa-i iubim mai mult pe cei de langa noi. Sa intelegem ca fiecare are o opinie diferita si vede lucrurile altfel. Fiecare persoana este unica cu calitatile si defectele lui.
nu pot sa accept despartirea credeam ca vom imbatrini impreuna si-mi doream asta .. vedeam in el tot ce-mi trebuia mie sau oare nu cumva l-am construit asa cum il visasem. oricum nu cred ca mai conteaza. incerc sa-l uit dar e extrem de greu. sunt singura nu stiu el daca are pe cineva. ne-au despartit convenientele sociale si n-ar fi bine sa se intimple astfel de lucruri. n-am putut face un pas hotarator la momentul cind el mi-a cerut. . mi-a fost teama de viitor . imi merit soarta. sunt pedepsita sa traiesc fara iubire..
10 ani impreuna, am plecat de la ea ca nu am inteles ce este casatoria. Ne-am impacat, dupa cativa ani am fugit din nou, din acelasi motive. Am incercat sa incep alta relatie, un esec. Acum am realizat ca o iubesc cu adevarat si m-am zbatut ptr ea ca un animal. Nici macar nu se mai uita la mine. Normal ca am invatat din greseli si acum stiu ce am de facut, insa e prea tarziu. Ceea ce am cautat ca un dement 10 ani era chiar langa mine. Cu toate astea, incerc sa ma rup si sa o las sa isi vada de viata ei. Fiecare are dreptul sa fie fericit.
Pai tocmai bine ca nu a trimis el un mail.... asta spune clar ca nu vrea sa continue... asta e parerea mea...si eu am scris mail si mi-a raspuns foarte oficial si rece.... asa ca.... fa-ti timp sa-l uiti... cu atat mai bine ca e in alt oras... si nu risti sa va vedeti pe strada sau la restaurant sau sa-i cauti masina cu privirea printre automobilele de pe strada....Salvarea e in tine si la prieteni... sau oamenii la care tii... Succes!
dar dupa 0 perioada de 3 ani,m/a inselat cand eram certati,l/am iartat,dupa un an aceeasi poveste.ne certam si el sta cu alta si a stat cred cu mai multe.merita a 3 sansa?ma roaga sa ne impacam,imi promite ca va fi altfel,dar pot sa am incredere in asa ceva?vorbele sunt frumoase,dar faptele pot fi pe masura vorbelor?sau este mai bine sa/mi inghit iubirea si sa merg mai departe cu suferinta,dorul si sa incerc sa uit?
A picat articolul foarte bine pentru mine, pentru ca exista un 'fost' de care mi-am dat seama ca sunt inca indragostita. Problema e ca s-a mutat in alt oras si comunicarea pare imposibila. Am scris un e-mail, i-am spus ce simt, insa a fost parca inghetata toata comuncarea dupa acest e-mail. A terminat si psihologia, ar fi trebuit sa imi inteleaga sentimentele si sa dea un semn de viata, insa, nimic...
buna fetelor, nu cred ca putem spune da sau nu la a 2 sansa, eu stiu ca am gresit cind nu am dat a 2 sansa fostului meu prieten, dupa ce l-am lasat, am plecat din tara, am aflat cit de mult ma cautat, si cit de mult a vrut sa ne inpacam.Pe vremea accea eram plina de mine si credeam ca sint puternica, dar din pacate nu e asa , am aflat dupa ani ca sa casatorit e un sot si un tatic foarte bun, si ca a invatat din propria greseala ce inseamna sa inseli. Din pacate si eu am invatat ca in viata trebuie sa dai si sa primesti a 2 sansa, ascultati-va inima si chiar daca gresiti, luatio de-a capat.
Daca o data a esuat relatia, va esua si a doua oara....zic asta din proprie experienta...din pacate sau dinfericire , relatia nu a "mers" dupa ce am incercat din nou....a gresit prima data , nu s'a obtinut nici a doua oara s'o faca...desi, nu stiu, poate sunt si cazuri exceptionale....
Stiu cum e, dar trebuie sa te impaci cu tine, mai intai si apoi cu el.... te ajuta prietenele, te ajuta un psiholog.....urmeaza sfaturile celor in care ai incredere si, daca vrei sa-i dai o sansa.... e treaba ta.... insa altfel.... detaseazate-de lucrurile care-ti amintesc de el....Si inca ceva.... nu face lucrurile despre care stii ca-i placeau lui.... fa lucruri pentru tine... Fii cocheta, iesi cu prietenii, pleaca in vacanta....pentru tine!!!!!!!!!!! Stii cum se spune....timpul le rezolva, problema e cum.... Stiu ca nu trebuie sa dai sfaturi decat daca ti se cer... eu insa am trecut prin faza asta, m-a ajutat chiar atitudinea lui.......Succes!
Imi pare rau, fetelor,dar ce a fost a fost...Am acordat si eu a doua sansa.....si am ajuns sa plang a doua oara.... nu merita.... si era un baiat excelent.... prima mea iubire....Singurul lucru bun pe care l-am invatat in urma acestei experiente e sa las trecutul acolo unde ii e locul...in trecut, in spatele meu...si sa arunc acolo,abia acum, tot ceea ce ma lega de el... desi acum sunt singura din nou! Fiti puternice! Trebuie sa va motiveze situatia de atunci, cea care v-a facut sa va despartiti.... luati viata de la capat... sunteti frumoase, sunteti puternice.... ganditi pozitiv.... va spun eu, care sunt la capatul puterilor....Succes!
povestea mea a inceput km asa....ne-a facut cunostinta o prietna buna a mea,l inceput totul a fost frumos,apoi el a treb sa plece din tara,ne-am despartit inainte de a pleca,insa fara cuv,pur si simplu s-a pus o mare tacere,apoi dupa ce a revenit in tara,totul a fost bn,apoi iar ne-am despartit si am luat-o de la capat k nici macar eu nu mai stiu de cate ori,de fiecare data eu am fost cea care il cauta,insa dupa ultima despartire am renuntat sa-mi mai fac iluzii k ne-am putea impaca,insa dupa o perioada de cateva luni,am inceput din nou sa ma gandesc la el,sa-l caut,vb des cu el pe messenger,atunci cand il gasesc online,insa nu stiu ce sa fac?vreau sa o luam de la capat dar imi este frica k poate se termina la fel k si data trecuta si nu mai vreau sa sufar....sper doar sa fiu impacata cu mine,pt k duc o lupta continua cu mine insumi.....referitor la com postat de lidia,sfatul meu este sa se apropie de el,oricine poate gresii,important este sa primeasca a 2 sansa,de apropiat de el este simplu,sunteti colegii,poti gasi "x" motive,
M-am despartit de logodnic pentru ca ma inselase. A tot incercat sa ma induplece dar eu nu si nu. Am avut o relatie foarte frumoasa si eram fericiti. El a primit un post ff bun si o gramada de bani si a inceput sa se schimbe, sa-si caute alti prieteni, distractii in discoteci...eu m-am afundat in munca ca sa-i/sa-mi demonstrez ca si eu sunt capabila sa evoluez pe scara profesionala. In perioada asta s-a intamplat sa intalneasca pe cineva.... Acum suntem despartiti de aproape 3 luni, in primele saptamani m-am simtit foarte bine, eliberata de toate reprosurile lui si de toate gandurile negre in ceea ce il priveau. Eram convinsa si multumita de decizia luata. Acum nu mai e asa, nu-mi mai pot reveni din tristete, nimic nu ma mai consoleaza. Nu ma mai pot apropia de nimeni, desi am avut ocazia, simt ca nu imi trebuie. M-am cufundat din nou in munca, in treburi casnice, in iesiri dese cu prieteni dar imi e tot mai greu.E foarte adevarat ce scrie in articol...nu/mi mai aduc aminte decat de momentele frumoase. Indiferent ce fac imi aduc aminte de el. Dragostea asta nu vrea sa moara, nici macar sa paleasca...e tot mai mare. Il visez in fiecare seara ... si ce e mai cumplit e ca il vad in fiecare zi, suntem de un an colegi de servici. Arat tot mai bine fizic, psihic insa sunt distrusa. Vreau sa cad la pace cu trecutul dar ceva nu ma lasa. As vrea sa ma impac, sentimental imi mai doresc o sansa. Rational insa nu e bine. Lui i-am dat de inteles ca nu mai vreau nimic, el nu mai insista acum, s/a consolat cu altcineva. Nu stiu incotro sa o mai apuc, ce sa mai fac? Cat o sa mai dureze starea asta pana ma linistesc?Sau cum sa ma apropii de el?
Posteaza comentariu