"Il iubesc atat de mult, incat nu pot renunta la el... Fara el, simt ca nu pot sa respir, iar zilele si noptile petrecute in lipsa lui imi par o vesnicie. Adorm plangand cu gandul la el si ma trezesc la fel, iar seara ma gaseste singura, in camera mea, in aceeasi stare... Ne-am despartit de cateva ori, pentru perioade scurte, dar au parut decenii pentru mine.
El era mereu cel care punea capat relatiei, invocand motive, pe care mai tarziu le regreta si reluam relatia. 'Nu ma simt indragostit', 'Lipseste ceva in relatia noastra si nu are rost sa continuam', 'Mi-am dat seama ca pot trai si fara tine'...
De fiecare data cand se intorcea in bratele mele, nu am cerut niciodata explicatii, pentru ca eram fericita ca suntem din nou impreuna si de fiecare data speram sa fie pentru o perioada mai lunga. Acum suntem din nou impreuna, dar traiesc cu frica de a fi parasita in fiecare moment al existentei si asta ma secatuieste de puteri si devin din ce in ce mai slaba.
La fiecare despartire de el imi zic 'Este pentru ultima oara cand il primesc inapoi!', dar nu pot, nu pot sa renunt la el... Il iubesc prea mult! Constientizez raul pe care mi-l face, dar nu reusesc sa renunt la el... Nici nu stiu daca voi fi capabila vreodata. Groaza ma cuprinde cand ma gandesc la faptul ca, poate, intr-o zi nu se va mai intoarce la mine", imi marturiseste, cu lacrimile siroind pe fata, Maria.
Traieste cu aceasta tema de aproape un an si, oarecum, s-a obisnuit sa fie parasita si apoi "regasita", dar de fiecare data simte durere. "De fiecare data imi este si mai greu... Nu imi adreseaza vorbe urate, nu ma jigneste, pur si simplu ma paraseste... Poate era mai 'bine' daca se comporta urat cu mine, poate nu ma durea chiar atat de tare".
Comentariile 151-185 din 185
am cunoscut un baiat ..el imi spunea ca a fost cu cineva dar ca la facut foarte mult sa sufere mia zis ca vrea o relatie serioasa la fel ca mn ...am gasit in el ceea ce nu am avut parte de la fostu mam indragostit de el am stat cu el un timp imi facea toate poftele ne intelegeam bn pana intro zi cand la sunt fosta el nu ia raspuns ...dupa cateva zile lam intrebat daca o mai iubeste si el mia raspuns ca da mam simtit groaznic dar mia zis ca o sa fie bn ca nu vrea sa ma faca sa sufar pt ca nu merit ca tine la mn foarte mult dupa un timp eu am plecat de la el ....el este in alta tara vb pe internet la telefon ...el sa impacat cu fosta a zis ca vrea sa ii mai dea o sansa nu sau mutat impreuna dar se intalnesc ...eu il iubesc si el stie asta de fiecare data cand vb imi spune ca tine foarte mult la mn si ca nu se stie poate o sa mai fim impreuna cand iam zis ca il iubesc el mia zis ca si el chiar daca nu se arata ....eu mai sper la o sansa sa fim impreuna iam zis ca o sa il astept ...pt ca miazis ca sar putea sa vina in tara il iubesc nu stiu ce sa mai fac ,ii groaznic sa nu il mai am langa mn de fiecare data ii amintesc ca mi dor de el si ca mi dor de clipele petrecute impreuna si el imi zic la fel.Dati-mi un sfat va rog nu stiu ce sa mai fac.
Interesant ca toooate care au postat aici sunt femei...Oare asta nu spune tot despre asa zisul sex "tare" care e incapabil sa iubeasca si e nepasator ca provoaca atata suferinta. Fetelor, asta ar trebui sa va dea de gandit si sa realizati ca pe voi trebuie sa va iubiti in primul rand. "Nu aruncati cu perle in ritul porcilor" ca nu merita. De barbati trebuie doar sa profitati, nu sa investiti sentimente. Intr-o societate cu o gandire misogina in care EL barbatul e "centrul universului" nu veti avea sanse de fericire din partea lor. Daca e sa investiti, investiti in voi, faceti o facultate, investiti in cariera, fiti puternice si independente iar daca tot vreti o relatie, mai bine alegeti una de pe urma careia sa profitati, nu asteptati sa primiti iubire ci cautati sa gasiti placere din ocupatii care va pun in valoare si va fac placere, nu care va fac sa suferiti. Va spune asta o doamna care a trecut prin lantul dezamagirilor provocate de barbati si care m-au facut sa-mi schimb modul de a gandi si credeti-ma ca nu regret deloc. Stiti ce bine e sa fiti egoiste asa ca ei, incercati si nu o sa va para rau.
o inteleg perfect pe Maria. Stiu cum este sa iubesti cu toate resursele tale pe cineva care iti ofera dragoste cantitativa si de 1000 de ori mai multe rani. e o senzatie ce nu o doresc nimanui. poate ziceti ca "toate trec"... e foarte usor de spus, insa e aproape imposibil sa uiti totul si sa il lasi pe "cel ales" in voia sortii. numai cand esti pus fatza in fatza cu acest cosmar implinit realizezi cat e de greu sa iei decizia cea mai buna pentru tine. sincer o compatimesc pe Maria si pe mine totodata pentru ca as vrea din rasputeri sa ma dezlipesc de tot ce inseamna "EL" insa cu toate ca stiu ca el imi va aduce nenumarate lacrimi si rani pe care tot el le poate vindeva nu am suficienta putere sa ma despart. motivul e unul foarte simplu si totodata atat de complicat si diferit pentru fiecare in parte: amintirile clipelor minunate petrecute impreuna joaca un rol important aici, caci cel ce odata ti-a oferit aceste clipe minunate nu se poate sa fi murit de aceea inca mai speri ca acel "el de atunci" e ascuns pe acolo pe undeva si tu il vrei inapoi de aceea inca mai speri. Revenind la cele de mai inainte, mi-as dori cu disperare ca inima sa asculte ratiunea. Insa inimii nu-i poti dicta. Aceasta face numai ce simte. E nebuna de legat ... si de necontrolat :)
Sincer imi pare rau pentru fetele care iubesc cu adevarat dar care se indragostesc de un baiat care nu prea o place si o paraseste dar si eu ma plang de fete pai una a plecat trebuia sa se mute nici macar nu mi-a spus ca trebuie sa se mute iar cu 1 luna inainte de a se muta nici macar nu a venit la mine sa imi spuna in fatza ca nu mai are rost sa coninuam relatia ca ma mut si nu mai are rost ca o chii care nu se vad se uita aici am inteles-o ca ne iubeam amandoi enorm de mult si nu a avut puterea sa mi-o spuna in fatza dar ma enervat ca nu mi-a comunicat mie si ca nici macar nu mi-a spus nimic despre plecarea ei ia spus unui prieten de-al meu ca sa imi comunice ca nu mai mege relatia noastra
numai fete scriu pe aici baietii nu scriu?va aud pe toate parasite iar apoi o sa spuneti ca asa sunt toti baietii ceea ce este fals incepand de la aspectul fizic vedem ca nu suntem la fel si continuand cu personalitatea lui fiecare baiat are o personalitate a lui.Sunt baieti care vor o relatie de scurta durata,baieti care vor relatii de lunga durata altii care vor doar pentru o noapte,unii nu stiu ce e aia iubire daca ati fi si voi printre baieti veti vedea ca majoritatea spun ca vreau doar sa o f.........t sau sa dau si eu acolo acolo
salutare la toata lumea. am fost parasit si eu, am suferit, am ranit si am facut sa sufere. "Toate trec, asa se spune, dar nimic nu trece fara sa lase urme" spun cei de la PARAZITII. Parerea mea? iesiti in lume, plimbati-va, sunteti fete...
Scuze nu am vazut comentariul tau, lasa adresa ta de mess si o sa vb.
A trecut doua luni si jumatate de cand a plecat si acum la inceputul lui mai va veni pt un examen pe care vrea sa il dea, nu vine ca sa ne impacam vine numai pt examen dar va sta aici in aceeasi casa cu mine iar eu nu stiu cum sa ma port, nu stiu ce sa fac si ce sa spun.Ca sa intelegeti mai bine am postat mai sus un comentariu.Va rog sa ma ajutati sa imi spuneti cate ceva, ce ati face voi in situatia asta.Eu inca sufar foarte mult, tremur numai cand ii aud glasul la telefon, ce sa fac cand o sa vina aici??????????
uite si eu trec prin aceasi chestie la fel ma paraseste si apoi se intoarce la mine primele zile se comporta de zici ca e cel mai minuiat baiat din lume insa dupa cateva zile isi da arama pe fata ...cand se intoarce la mine imi promite fel si fel de lucruri si eu pt ca il iubesc mereu il cred de fiecare data cand sa intors la mine l-am primit cu drag cu totul ca stiam ca intr-o zi iarasi ma va parasi cum e acum,el chiar ma jigneste uneori dar am uitat si l-am primit inapoi dar eu pt ca i-am spus unele lucruri care nu i-au placut nu poate uita...tipul asta de barbati nu ne merita si nu trebuie sa permitem sa ii lasam sa intre in viata si in inima noastra pt ca ne vor aduce doar suferinta...
da e foarte dureros sa treci prin asa ceva si cel mai usor este sa dai sfaturi am trecut prin asa ceva si situi cum e mai ales cind esti hrănit cu exemple. Întrebarea pe cae ți-o pui este daca ne impăcăm si povestea se epeta oare o sa trăesc asa toată viata o sa traiesc cu frica mâine ma va da din nou afara astea sunt intrebări fara raspuns pe care doar timpul le rezolva
am citit povestea mariei si...pur si simplu ma regasesc in ea..si mie acelasi lucru mi se intampla:( si acum in momentul de fata sunt cu el dar ma gandesc daca maine nu voi ma fi??traiesc mereu cu aceasta teama in suflet si nici nu imi pot inchipui cum ar fi daca m-ar lasa iar:(nu vreau sa ma gandesc la asta chiar daca traiesc cu indoiala in suflet mereu si nu imi da pace..si orice ar face el nu pot renunta la el,chiar si daca ar face cva la el..tot nu pot sa renunt ..ar ramas impresionata pt k nu ma gandeam ca o sa gasesc pe cineva care sa fie intr-o situatie la fel ca a mea..chiar foarte identica:(..daca as putea face ceva...ce bine ar fi dar nu pot nu pot sa ma despart de el orice s-ar intampla chiar daca el m-ar lasa in orice moment eu..nu pot:(((...uofff:(((
am crezut k sunt singura kre sufera din aceste motive...knd am citit articolul si comentariile voastre ma intrebam oare le-am scris eu?Nu...nu le-am scris eu ci alte fete kre trec prin ce trec si eu...sunt cu el sau am fost...asta nu stiu...de 5 ani,insa chestia cu despartirile si impacarile e de vreo 3 ani incoa...acum suntem despartiti de 1 sapt iar eu sufar ingrozitor...si ma intreb dc trebuie sa trec mereu prin asta dak de fiecare data jura k nu se v-a mai intampla...mai rau e k la ultima impacare l-am iertat pt k m-a cerut in casatorie,mi-a luat inel de logodna,faceam planuri de nunta...si dintr-o data i-au disparut iar sentimentele.Fetelor oare cu ce am gresit noi de ni se intampla asta mereu...mereu k si cum ar fi prima data?Daca vruna dintre voi vreti sa vb si sa ne descarcam emotional cuiva kre ne poate intelege ma puteti contacta de e-mail sau mess pe adresa deea_f_20@yahoo.comm.V-am pupat si curaj!
am trecut pin aceeasi poveste de iubire ca cea lui maria,chiar daca il iubeam enorm si el stia asta ma parasit de multe ori,insa de fiecare data il primeam in bratele mele fara sa i reprosez nimc>......treceau zilele iar eu il iubeam din ce in ce mai mult insa. La sfarsitul zilei ma consolam cu gandul a a recut o zi si nu ma parasit....ma intrebam mereu cand ma va parasi din nou si daca voi rezista fara el.........???????? Nu stiu daca multi pot intelege de ce am ramas langa el si d ce am acceptat jocul lui ?? e simplu asa simteam era un rau necesar pt mine un rau ce mi facea bine,toti imi ziceau ca el nu ma iubeste si sa nu l mai iert,dar nu puteam Vreau sa va spun ca de cand l am cunscut si pana astazi au trecut6 ani,6 ani de suferinta de or si de neliniste,fiecare clipa de fericire pe care o traiam langa el o plateam in lacrimi si astazi este la fel,el nu ma mai parasit,dar de atunci mia gresit de nenumarate ori,iar de multe ri eram constienta ca vina ii apartinea lui insa eu im ceream iertare de parca eu as fi gresit...asta doar de frica sa nu l pier Il iubesc atat de mult icat ii iert orice si nu pot trai fara el.Sunt constienta cqa el imi gresste mult,,dar eu nu l pot parasi ma am obijnuit asa cu el in viata mea si nu mai pot renunta la el acum consider ca este prea tarziu acum dupa atata timp si ma m resemnat cu gandul ca asa mia fost dat!daca pteti nu mi urmati exemplul!!!!!!!nu aveti idee cat veti suferi mai tarziu
Decand am citit povestea ta am ramas impresionata aceiasi drama o traiesc si eu .tot ce pot sa iti spun este k nu are rost s suferi pentru o persoana care nu stie sa te aprecieze ."Lasa_l" sa plece in curind va iesi pe strada ta si soarele .Vei gasi un baiat pate mult mai bun si cu mai multe calitatii care va stii sa te aprecieze la adevarata ta valoaresucces
criss ,.. idem .. as vrea sa vb .. nush cum sa ne gasim .. poate cei ce se ocupa de site sa ne puna in legatura
citind povestea ta ma simt lipsita de aer si incep sa plang pentru ca ma regesesc perfect in povestea ta, dar inafara faptului ca tot timpul trebuia sa stau cu ¨bagajele facute¨pentru ca nu stiam cand imi va spune ca ¨STII CE RELATIA ASTA NU MERGE CRED CA E MAI BINE SA NE DESPARTIM¨ imi vorbea si urat si ma facea sa ma simt anulata ca femeie.Si eu tot timpul incercam de fapt ma rugam de el sa mai dam o sansa. Anulk trecut a trebuit sa plec pentru ca practic ma alungat, am plecat si m-am intors dupa 2 luni in care il sunam si il imploram sa ne impacam, acum a plecat el cu aceleasi cuvinte CRED CA E MAI BINE SA NE DESPARTIM AM SA TE ANUNT DACA VREAU SA MA INTORC SA VAD DACA MAI SIMT CEVA PENTRU TINE. Are doua luni de cand a plecat iar eu l-am sunat in fiecare zi pana acum 2 zile cand am vb cu el si a zis ca : NU STIE EXACT CE VREA SA FACA DAR CREDE CA O SA INCERCE SA SE IMPACE CU FOSTA DAR DACA NU O SA FIE FOSTA AM SA FIU EU. Am 2 zile de cand nu am vb cu el si mi se rupe inima de durere ca acum nici macar nu pot sa ii mai aud glasul. Incerc sa nu ma mai gandesc la el dar daca totusi se intoarce.............
Mi s`a intamplat si mie acelas exact acelas lucru ...dar m`am ambitionat si nu am mai vrut eu sa ma mai impac cu el ... Am cautat sa ma combin cu unu din prietenii lui care se tinea dupa mine... am facut lucrul acesta ... si ghici ce ... dupa o luna e zile ... m`a sunat sa ne impacam ... pentru ca si`a dat seama ca fraiera ca mine ca sa il iubeasca atat nu mai exista ... Si nu m`am impacat cu el ... sunt cu acel baiat in continuare si sunt foarte fericita pot sa zic ca acum chiar sunt fericita cu toate ca in adancul sufletului meu mai tin la el ...
tot ce pot spune este ca doare ... uneori prea tare si te duci in jos ... L-am iubit, inca il mai iubesc desi mi-a spus sec ca relatia noastra nu mai e o prioritate pentru el , apoi, m-a inselat cu o colega de-a lui ... mai aiurea este ca s-a intamplat prea repede de parca avea totul planuit dinainte :(
in primele paragrafe legate de ideea k nu-l poti parasii ma regasesc si yo,dar am observat k nu ai sp k te inseala maria,asta-i un lucru bun pt k pe mine ma inseala mereu,si l-am prins cu altele dar ma cert cu el 2-4 zile maxim,apoi ma impac cu el si asta pt k-l iubesc si nu-l pot lasa!!!uneori knd sunt cu el abia ma abtin sa-i sp :stii uite ce am aflat k ai facut,si asta pt k mi- e teama k o sa ne certam si nu o sa mai fie al meu!dak nu ma suna o zi devin ingrijorata si foarte agitata,nu vb cu nimeni!!!!!!stiu k imi sp toti prietenii sa-l parasesc deoarece el nu ma merita pe mine,azi implinesc un an de cand sunt cu el!!!!1sunt constiienta k o sa ma mai insele si yo o sa-l mai iert!!si asta pt k nu pot sta fara el!!!dar nu am ce face ,stiu ca se apropie o zi in care voi suferii mult!!!!!!pt k nu stie sa ma aprecieze,pt ceea ce fac pt el.pt cum ma comport cu el ,,,,,,,mereu imi sp k sunt""pui de drac"" si asta pt k aflu intodeauna ce face ,unde umbla si ii demonstrez k am dreptate!!!!dar nu pot sa-l parasesc pt k il iubesc!!!asa k te inteleg si pe tine!!!!!!
Si eu am trecut prin ceva asemanator. E foarte greu si la un moment dat devine chiar o obisnuinta. Atata timp cat el renunta asa usor la tine, ar trebui sa te puna pe ganduri... Inteleg perfect prin ce treci, dar cred ca ar trebui sa-ti gasesti o persoana care sa te merite, care sa te iubeasca si sa te pretuiasca asa cum vrei tu! Multa bafta!
cand iubesti pe cineva cu adevarat acel cineva nu iti pretuieste iubirea,iar cel care ar vrea sa fie cu tine si te iubeste cu adevarat nu e pe placul tau si.l respingi crezand ca vei gasi pana la urma iubirea adevarata,dar daca nu se va intampla asta vei regreta toata viata de ce n.ai dat sansa acelui care ar fi dorit o relatie cu tine si putea sa te iubeasca cu adevarat.
Am trait asta, se cheama pur si simplu dependenta, o dependenta care sfideaza logica, mandria, principiul reciprocitatii...M-a epuizat, m-a incremenit de tristete, stiind ca eu si el nu putem fi impreuna, pana la momentul brutal in care I-AM PUS PUNCT, cu o forta de care nu ma credeam in stare. De atunci, m-am simtit eliberata. In afara de timp si provocarea propriei mandrii, mai este o solutie vindecatoare: un alt barbat, mai interesant.
...da am trait asa ceva.Si dupa opt ani de chin (pt ca l-am lasat sa se maturizeze si sa zburde,am gandit eu)mi-a cerut sa-l astept pt ca vrea sa avem CEVA impreuna...Si dupa 4 luni de asteptare,s-a intors in tara si eu nici macar nu am fost anuntata.S-a intors pt o 'alta' necunoscuta...Asta a pus capat la tot sacrificiul meu.A fost in van!Asta pt ca eu am acceptat sa fiu calcata in picioare de un om fara valoare!Da,il iubesc!Dar nu-mi 'foloseste' la nimic....Da,ma iubeste in felul lui...!Dar asa este el si nu se va schimba!Atunci iti aduni puterile si treci mai departe,chiar daca va lasa o rana adanca in suflet.Se va cicatriza cu ajutor sau fara!Asta e viata!Dar trebuie sa-ti dai seama ca exista o limita!Pe care nu TREBUIE sa o treci ,pt ca-ti vei ruina viata ta."Mila mi-e de tine,dar de mine mi se rupe inima.".Credeti-ma alta solutie mai buna nu exista!
de ce sa iubesti un om care-si bate joc de tine?azi te vrea maine nu!inseamna ca nu te respecti, nu te iubesti si traiesti decat pt el!barbati sunt multi...ar trebui sa-ti gasesti un barbat care sa te iubeasca, oprice femeie doreste sa fie alintata si iubita...dar NU asa!!!
nu e ca nu ne iubeste...la o anumita varsta anturajele cu baietii lui il fac sa creada ca doar nu te casatoresti la 19-20-25 de ani...pana la 30 traieste-ti viata frate. Nu tine de iubire atunci cand inseli. E o atractie de moment. O vrei atunci....pana o capeti...si normal iti dai seama ca defapt era o beach...si te gandesti iar la prietena ta care e cuminte si care din pacate nu ar putea face chiar totul ce tine de sex cu ea fiindca e timida etc (ceea ce e gresit pt fete, ar tb sa le aratam ca putem fi beach la pat, prietene si iubite in aceleas timp pt ca noi putem di ca ele dar ele ca noi nu)....Poveste lunga.....alt discurs
Cinci ani am luptat cu aceeasi durere pe care o citesc in randurile tale. Cinci ani am luptat cu familia mea, prietenii, amici, colegi sa mi.l scoata din inima, sa ma ajute sa.l uit.Ne certam si iarasi ne impacam....dar nu am vrut sa cred ca e o alta....aceleasi motive ca si la tine mi le spunea dar....au existat altele....si altele.Nu puteam sa respir de tristete.Ma trezeam si adormeam in lacrimi...Un sentiment pe care nici unui dusman nu i l-as dori. Ma sufocam in amintirile frumoase si ma intrebam de ce? De ce?Dragostea nu te lasa nici sa mori dar nici sa traiesti......E lunga povestea...cu un final de judecat....dar pot spune ca acum sunt linistita.Nu cu altul....cu el....pentru ca am luptat pentru ceea ce doar eu am crezut ca e adevarat.....
''nu stiu cum credeti voi...dar daca v-ar iubi cu adevarat nu v-ar parasi nu-i asa? iubirea adevarata nu te face sa gasesti pe altcineva!!....ganditi-va si la asta...a fost iubire adevarata??
Si eu am trecut prin asa ceva si pana la urma am reusit. Meritam mult mai mult decat o relatie numai de dragul relatiei. Nu se numeste iubire ceea ce a simtit eroina noastra ci obisnuita si frica de a lua propriile decizii. Trbuie sa ne respectam mult mai mult si sa nu acceptam asa ceva din partea nimanui. Concluzia este ca cine accepta asa de ceva se multumeste cu statutul de "manta de vreme rea".Nu trebuie sa te jicneasca, bata sau cine stie sau ce altceva, ci prin simpla prezenta sau absenta brusca dovedeste ca nu are nici un pic de respect fata de tine. Asa ca sa ne respectam pe noi e cel mai bun lucru pe care il putem face. Usor de spus , greu de facut stiu, dar nu imposibil.Sa ne iubim pe noi mai mult asta trebuie si nu vom mai trece nici prin asemenea experiente dureroase si care sa ne macine sufletul.
as incepe cu un mare of!!!..cel mai cumplit lucru in viata unei femei..e sa simta ..neimpartasirea sentimentelor..sa lupte cu toate fortele ei...sa vada finalul trist..si totusi ca spere cu toata fiinta ei..ca va reusi . Am iubit in viata asta..mai mult sau mai putin..asa cum am fost si iubita..dar acum am intalnit un barbat care m/a ingenunchiat..imi scapa printre degete..il iubesc..enorm..as face orice..dar stiu ca nu va fi niciodata al meu..,, desi imi spune cuvinte dulci...si imi promite de fiecare data ca nimic nu ne va desparti..simt ca nu va fi asa...voi ce ati face? sa/i spun ce simt? sa savurez momentele de dragoste?...ma simt intr/o cursa din care nu stiu cum sa ies...
Buna,dragele mele! Am trecut si eu prin asta,am iubit si eu la nebunie,am stradanuit un an si jumatate,nuu aveam nevoie de nimic,inafara de iubitul meu alaturi.... Eram total abstragiata de la realitate,nu ma mai interesau vorbele si faturile celor dragi,care incercau sa imi explice ca nu e de mine si tot se va termina cu un fiasco. Dar nu as fi fost eu,daca nu as fi facut tot asa cum am vrut. Dar nu a esit nimic bun din asta,s-a terminat tot brusc,cu o tradare foarte dureroasa,l-am iertat,am mai fost impreuna o luna si apoi m-a sunat si mi-a zis definitiv-"Nu mai are rost........" a fost tare dureros,am plins si nu imi mai doream viata fara el. Dar Slava celui de sus ca am trecut,am retrait tot ce mi-a fost scris.... Fetelor,dragelor,iubiti,dar nu va lasati ofensate si tradate,caci suntem minunate si pina nu vom intelege aceasta,nu vom fi fericite!!!!!!!!!!!
Citind primele fraze , m-am regasit pe mine cu toata suferinta mea. Desi recunosc ca pe mine nu m-a parasit niciodata. Dar avem o dragoste imposibil de inteles de cineva, interzisa . Ne iubim, suferim, ne chinuim reciproc cu nimicuri. Poate ca te iubeste dar se teme ca te-ar putea iubi la fel de mult. Si eu incerc sa fug atunci cand simt ca ma pierd. Iubitul meu ma opreste de fiecare data. Poate ca doar trebuie sa cauti acea rotita care pune mecanismul in miscare. Sa cauti acea lipsa pe care pretinde ca o are. Pentru ca daca revine iar si iar, inseamna ca ii lipseste ceva esential pe care numai tu il poti da. Doar incearca sa vezi ce anume. Si nu te teme. Daca nu am mai suferi nu am mai avea ce invata. Traieste acele clipe minunate fara teama ca se vor sfarsi. Doar dragostea vindeca ranile facute din dragoste. Stii tu, un cui scoate pe altul...
am trecu prin iubirea asta obsesiva,eram o perosana rea si toata lume aimi spunea ca o sa se intaorac toate rautatile impotriva mea.am cunoscut un barbat,m-am desp de cel cu care eram de 4 ani pt a fi cu celalalt si m-am transformat intr-un milusel,dar tot nu a fost multumit.cand credeam ca fericire mai mare ca asta nu exista,mi-a cerut sa plec,ca nu e pregatit pt asta.si eu am crezut ca nu pot trai fara el,dar m-am pus pe mine pe primul loc si m-am regasit.daca te gandesti la bine tau data viitoare cand iti cere sa se intoarca,intoarcei tu spatele.o sa vezi ce binje te simti,stiind ca tu esti mai importanta decat mofturile lui
intr-adevar nu a fos tniciodata in situatia asta, si nici nu imi doresc...dar dak imi permiteti va fac o recomandare. Exista o carte "Tu mai vrei, el NU mai vrea" , scrisa de greg behrendt, consultant al serialului Totul despre sex. Este o carte usoara, amuzanta buna de citit in pauza de cafea....si cu siguranta si de folos. Si vorba autorului:exista si un revers al medaliei pentru fiecare despartire-acela ca, pe cat de negru pare acum totul, asta ar putea sa fie singurul lucru bun care ti s-a intamplat vreodata.
Pt cine n-a trait asta, este imposibil sa inteleaga. Eu am trait o astfel de poveste "de dragoste" aproape 5 ani. Acum, suntem despartiti de 15 luni si doare la fel de mult, si-l doresc la fel de mult, si-l iubesc chiar si mai mult. Daca cineva zice ca trece, atunci sa-mi spuna si mie cand. Iar daca cineva crede ca poti gasi pe altcineva care sa-ti aline suferinta si sa-i ia locul, sa afle de la mine ca NU!
Există nişte lucruri care trebuiesc explicate - nu te îndrăgosteşti că îţi propui şi îţi impui un targhet să aibă nenumărate calităţi şi principii, să te respecte, să te iubească, să te aprecieze, evident nu doar la început...te îndrăgosteşti pur şi simplu, apoi nu cauţi perfecţiunea pentru a putea să iubeşti. Nu trebuie să te simţi vinovată că iubeşti ( chair dacă pe cine nu trebuie), poţi iubi şi fără să fii cu el. Te respecţi, te iubeşti îndeajuns? Este chiar iubire sau o simplă obsesie legată de persoana lui? El chiar te iubeşte, te respectă? De ce te complaci cu orice şi oricine doar să fii cu cineva, de ce nu te respecţi şi să te apreciezi dacă într-adevăr eşti cine spui că eşti nu ai nevoie de un el, iar dacă el consideră că nu eşti persoana potrivită pentru el oricâte calităţi ai avea...nu îţi irosi viaţa demonstrându-i...de ce nu ai începe cu tine?Ţie frică să nu te părăsească...n-a mai făcut asta de nenumărate ori şi ai mers mai departe...te consolezi că totuşi vine înapoi? Dacă nu mai vine? Ai nevoie de iubire să primeşti şi să oferi...caută o sursă să primeşti şi tu să îţi încarci bateriileîn viitor să poţi oferi. Valorizează-te!
Posteaza comentariu