Nu trebuie sa te izolezi si sa iti creezi propria lume. Cu timpul, aceasta lume a ta se va prabusi si, odata cu ea, si tu. Este absolut normal sa fii foarte trista si suparata pe toata lumea, dar este doar o etapa prin care treci.
Mentine legatura cu prietenii, cu oamenii, in general; vei trece mai usor peste aceste momente. Poti deveni mai precauta in alegerile pe care le vei face, dar niciodata sa nu uita sa le acorzi celor din jurul tau minimum de incredere. Toti avem cel putin o calitate si aceasta poate fi increderea.
Nu-ti fie frica
Stii proverbul "De ce iti e frica, de aia nu scapi?" Este foarte adevarat. Nu lasa temerile sa te acapareze. Nu de putine ori se intampla sa exageram in aceasta privinta, mai ales in aceste momente ale despartirilor.
Si daca te-ai despartit, de ce ti-ar fi frica? Ca nu vei mai gasi unul la fel de bun ca el? Nu ai de ce sa iti faci astfel de griji. Vestea buna este ca poti gasi un iubit chiar mai bun ca el.
De exemplu, ai avut o relatie foarte lunga si acum, la 32 de ani, te-ai despartit de iubit.
Fa ceva nou
Implica-te in ceva nou sau fa ceva ce nu ai mai facut niciodata. Poate fi si un job nou sau sa te implici intr-o organizatie care implica munca voluntara, ia cursuri de fotografie sau apuca-te de parasutism.
Daca privesti totul cu optimism si nu te panichezi, in mod sigur "procesul tau de vindecare" poate avea un final mai mult decat fericit.
Un articol de Nicoleta Tarantus
Comentariile 1-50 din 81
Stiti sa nu,dragostea mea nu se vinde la metru patrat. Parerea mea,ambele parti au aceeas vina,asa ca nui stres,mam obisnuit,daca merge bine,daca nu nu,in fiecare zi ie un nou inceput,asa ca nu va dati batuti,credeti-ma,ce va spun,io nam stres ca ie grasa ca ie slaba,ideeea ie sa te intelegi,foarte simplu,mias dori sa ma cunoasteti,si dupa,sa vorbiti despre mine id,de messs,galin35 si vb,
am rasfoit putin mesajele de mai sus,eu credeam ca nu mai exista alta persoana care sa sufere mai rau ca mine.am fost casatorita,nu a mers dupa aceea am avut o relatie de 7ani si am avut impresia ca sunt fericita,dar nu a fost asa.timpul a trecut si am incheiat acea relatie,am trecut peste mai greu cei drept dar am trecut.Acum iubesc din nou acum am din nou o speranta de viata si fericire.Fetita mea a fost cea care m-a sustinut tot timpul si mi-a spus sa iau de la capat,am ascultat-o si a fost nemaipomenit.PENTRU TOTI SI TOATE CARE SUFFERA,CAPUL SUS,NU SE MERITA VIATA ESTE FRUMOASA,TRAITI-O
am 30 ani si trec prin cel mai cumplit moment din viata mea,dupa o relatie de 7 ani ma fost parasit de sotie si am ramas si fara copii pentru ca ia luat cu ea. cu fac sa trec peste momentele acestea , nu mai am som de o saptamana de cand a plecat la masa.
Vreau sa stiu daca ma mai iubeste .... imi dadea intotdeauna mesaja in care zicea ca sunt minunea ei ... ca ii este dor de mine permanent ,,,, ca raiul este un loc cu mine in el .... imi zicea in persoana ca ma iubeste enorm ca ii este dor de mine permanent .... Si vreau sa stiu daca ma iubeste cu adevarat ... pentru ca ea zice ca ma iubeste dar vrea sa ne despartim , pentru ca nu are timp de ea , ca are prea multe de facut , ca are scoala ( ea are 18 ani ...dar ma iubeste cu adevarat adica nu avea cum sa ma minta in permanenta ,, eu am 23 si am ajuns sa o iubesc la fel de mult ,,, poate mai mult ) si imi zice ca viata ei a ajuns o rutina ... ca stie dinainte ce o sa se intample toata saptamana si ca nu mai vrea asta ... vrea sa ne despartim dar sa ramanem prieteni ...( nu e egosita ? ) eu ii explic ca vreau sa ramana cu mine , ca o sa ma intalnesc cu ea in oricare timp vrea sa il aiba pentru mine ... o ora odata la 2 3 zile ... nu inteleg ....nu inteleg ................ Imi zice ca ma iubeste dar nu vrea sa mai fim impreuna ... deceeeeeeee ? cum asa ceva ... cum ? Deci nu inteleg ce s-a intamplat in 2 saptamani ... adica acum 2 saptamani imi zicea ca ma iubeste enorm ...si acum vrea sa nu mai fim ... imi zice ca nu mar face sa sufa niciodata .... dar ma face sa sufar ... Imi zice sa o inteleg ..sa vad lucrurile si din perspectiva ei ... zice va vrea sa se aiba doar pentru ea ..... sa se faca singura fericita ... pana acum mi-a zis ca sunt minunea ei .... intotdeauna imi zicea asta .... nonstop ... Ce ziceti ma mai iubeste ... sau doar a crezut ca ma iubeste? sau e coplesita de toate lucrurile pe care trebuie sa le faca si este speriata .... chiar nu inteleg . Daca chiar ma iubeste ,,,, se va razgandi ? si daca nu se va razgandi inseamna ca nu ma iubeste ? SPUNETI-MI SI MIE CUM POT SA O FAC SA INTELEAGA CA NU E BINE CE FACE ? Zice ca nu mar rani niciodata ca ar suferi ea daca mar vedea pe mine trist ... dar sunt trist si sufar .... Deci nu ma mai iubeste este ? Imi zice ca vrea sa ne despartim acum cat totul e bine si frumos .. ca nu vrea sa ne despatim atunci cand va gresii unu din noi ... Imi zice ca nu mi-a gresit cu nimic ... si eu nu i-am gresit cu nimic , dar cica e mai bine asa ... ca o sa imi treaca si totul o sa fie bine .... NU INTELGGGGGGGGGG .
ce,poti,sa,mai,faci
am,fost,impreuna,cu,o,fata,de,multi,ani,11acum,ea,a,plecat,si,a,spus,ca,pleaca,sa,nu,mai,stie,nimeni,de,ea,acum,eu,nu,mai,stiu,ce,sa,fac,oare,a,fost,o,iubire,interzisa,pt,ca,parinti,ei,nu,mau,acceptat,niciodata,cum,pot,sa,gasesc,pe,cineva,in,aceasi,situatie,sa,putem,sa,depasim,momentul,inpactului,care,te,omoara,zi,de,zi,
foarte bun materialul. cateodata este atat de multa durere incat nu-ti vine sa spui nimic...stai...si asculti tacerea...si totul ti se pare inutil
sunt dezamagit as vrea sa cunosc o persoana calda si sincera 0762596663
sunt dezamagit de tot as vrea sa cunosc o persoana 0722596663
am trait 13 ani cu ea,am doi copii pe care ii iubesc enorm,dar care nu sint linga mine,a fost groaznic atunci cind dupa o casnicie de 13 ani in care am avut rabdare si am sperat ca se va schimba sa imi calce dragostea in picioare,dar am trecut peste asta,acum trec prin divort si vreau doar sa fiu singur,am avut o singura femeie in viata mea,si ea ma calcat in picioare,mai bine singur
sunt sigur ca te pot ajuta,daca nu te deranjeaza varsta(50)0752088659
despartirea mea este putin diferita de cele relatate aici, pentru ca el ma parasit nu pentru alta ci pentru lumea de dincolo lasandu-mi o durere imensa in suflet.Incerc sa-mi revin, caut raspuns la intrebarile pe care le am in minte, dar nu reusesc decat sa pun intrebarea:de ce? de ce? de ce? de ce oare ma parasit? poate ca asa a vrut dumneze, poate ec o pedeapsa pentru mine, poate ca viata ma pune la incercare, nu stiu si nu cred ca voi avea raspuns vreodata. Sper totusi sa am puterea de a merge mai departe macar pentru copilul meu, caci el are nevoie de mine mai mult ca oricand.Poate cineva ma va ajuta sa ma ridic din prapastia spre care ma indrept.u
Imi cer scuze de finalul intrerupt, dar mi se blocase calculatorul. Vroiam sa spun ca acum ma bucur de libertatea pe care o am, de stare de independenta si fericire cu mine, ma bucur ca pot sa-l iubesc neconditionat, nu sunt trista ca relatia cu cel cu care sunt acum nu va merge, cu toate ca noul prieten are toate calitatile care ii lipseau fostului. Incerc sa nu fiu trista ca fostul are pe alta. Ma gandesc doar ca sunt unele lectii de viata pe care trebuie sa le invatam separat si daca chiar ne iubim si pastram dragostea in suletele noastre, la un moment dat tot vom fi din nou impreuna, chiar daca acum pare imposibil. Pana atunci pot sa plang cat vreau cand imi este dor de el, dar asta doar in intimitatea mea, pt. ca in rest imi vad de viata. Am atatea planuri si obiective de atins in viata, incat ar fi pacat sa ma las doborata de o situatie temporara. Dupa atatea nedumeriri si nesiguranta si incertitudine, am decis sa-mi ascult inima si inima imi spune sa-l iubesc ca o sa fie bine, dar sa bucur de prezent( care nu este cu el si nici nu cred ca este inca cazul sa fie).
Suna stupid ce spun si imposibil, dar dupa toata suferinta si chinul prin care am trecut am zis ca nu pierd nimic daca imi vad de viata si ma gandesc ca despartirea este doar o etapa importanta prin care vedem fiecare unde am gresit. In 5 ani si cateva luni ne-am despartit de nenumarate ori, de 3 ori asa mai serios. La un moment dat am decis sa plec din tara, am zis ca asa vad daca relatia o sa a=se consolideze sau o sa se rupa de tot. S-a rupt dupa vreo 4-5 luni, el a decis ca e mai bine asa, ca nu ma mai iubeste, ca eu sa-mi vad de viata aici. Dupa o luna de la despartirea oficiala in care am fost disperata si l-am agasat, l-am implorat sa nu ne despartim pt. ca inca il iubesc enorm, am decis ca pot sa ies cu altcineva. In 2 sapt. de relatie am vazut tot ce am gresit cu fostul, cum am fost posesiva si geloasa, cum nu am avut incredere si l-am adus la disperare cu comportamentul meu. As fi vrut sa vad la timp lucrurile astea. Nu sunt o fire geloasa, dar cu el pt. ca l-am iubit atat de mult am fost. Uneori nu stiu daca as putea fi altfel fata de el. ssssssaaaaaAcum ma bucur de
pfff..dragostea este cel mai frumos sentiment posibil dar in aceelasi timp este si foarte durerosa si inselatoare...desii nu am decat 20 de ani am avut cateva relatii ..toate esuate din pacate...am ajuns la concluzia ca dragostea nu e pt mine...am obosit sa cred ca o sa am parte de ceva ce nu e pt mine..am suferit,am cazut si m-am ridicat de fiecare data increzatoare..acum am cazut din nou si simt ca nu mai am puterea sa ma ridic e prea mult..
ceau eu sunt Lucian am 32 de ani si nu credeam vreodata sa sufar atat de mult din cauza iei desi ma ascund nu ma arat inca o mai iubesc cu gindul cu inima si cu sufletul si o voi iubii si in eternitate am pierdut-o acum vreo 6 ani si de atunci nici nu am ma-i vazuto ma bucur ca e fericita fericirea iei e fericirea mea nu cred ca voi mai iubii vreodata o fata precum am iubito pe ea dar cind aud numele iei pe strada in casa la tv o vad iau albumu de poze si fara sa ma vada nimeni ma uit cu ochii in lacrimi si ma intreb oare merita sa sufar da merita poate suferinta asta ma face sa trec peste toate acum ami dau seama ca nu am meritato dar tot o iubesc o iubesc si o voi iubii mereu daca o sa am vreodata o fata o sai pun numele iei e un nume frumos pentru care merita sa traiesti
cum spuneam si de asta data am fost parasita motivul invocat 0-neantelegerea mea vizavi de ai lui, am ramas cu doi copii scumpi dar foarte trista si dezamagita de viata. nu pot merge mai departe oricat mi0-as dori macar pentru baieteii mei nu mai pot. sufar enorm si nu stiu cum sa fac sa imi fie bine doar cu baieteii,imi este foarte ghreu,sunt singura parasita de de doua ori si parca nu mai am nici un rost.sunt constienta ca trebuie sa fiu tare pt copii dar nu mai pot oricat am incercat nu pot.au trecut aproape doua luni de atunci si eu ma simt ca si cum se intampla despartirea in fiecare zi. ce as putea face?// sincer sunt disperata si ma gandesc ca am doi copii ai caror tatici nu vor sa stie de ei si nici nu ii ajuta in vre un fel ,stiu ca ma au doar pe mine dar imi este teama ca nu ma vor mai avea pt ca eu nu pot dormi nu pot manca si simt cum ma lasa puterile parca as muri pe dinauntru.la momentul actual nu vad ca as mai avea un viitor mai ales ca eu si fostul suntem si vecini si ii vad dispretul,ura sifericirea alaturi de ai lui in fiecare moment al zilei.desigur indiferenta la adresa copilului si bineanteles la adresa mea ca si cum am fi morti si nu am fi existat vreodata in viata lui. este greu ,foarte greu ,as dori si eu un sfat din partea voastra,o vb orice pt ca singuratatea si suferinta ma omoara.
nu stiu cum pot unele persoane sa mearga mai departe dupa o despartire dar eu nu mai pot.sa incep cu prima in care fostul sot a plecat cu alta dupa care mi0-am revenit si am incercat iar.de asta data ,totr un esec.din prima casatorie am un baietel de aproape 8 ani,la cea de a doua au eexistat nenumarate certuri din cauza alor lui care nu ma suportau si nici nu vb cu nine . din cea de a doua casatorie a rezultat un alt baietel la fel de dragalas ca primul,de asta data cel de al doilea sot care locuia la mine a preferat sa plece saturat de c
o casnicie de 8 ani dupa care certuri ,sintem in italia, eu am plecat in tara sa fac o operatie, pt ca aici singura cu el eram intro cearta mereu si nu putea fi linga mine la greu ,am stat 5 luni timp in care normal am tinut legatura,dupa,el mia propus sa vin in it sa incercam sa fim din nou impreuna, aici el vb mereu cu cineva pe net, ia ii spune ca il iubeste,din ceea ce am putut vede uneori dim msg,se adreseaza intr ei cu iubi ,el imi spune ca sint dor prieteni ca ea e in tara maritata cu copii,si ca la ajutat prin msg sa treaca de greu, dar cind iam zis sa renunte la ea, nu vrea, vb linga mine cu ea in fiecare seara ,ore in sir, ea spune, ca e in tara si ca ce se poate intimpla de la distanta,as vre sa imi dati niste sfaturi ,nu stiu ce sa inteleg
buna la toti este prima dat cand postez si eu un comentariu dar cred ca suferinta ma impinge sa fac acest lucru. tocmai m-am despartit de prietenul meu cu care am locuit impreuna trei ani. sufar fffffffffff tare pentru ca l-am prins cu minciuna si cred ca are pe alticineva dar din lasitate si din nerecunostinta fata de mine si de tot ce am facut pentru el nu vrea sa recunoasca nimic. timp de trei ani nu am facut altceva decat am fost la servici am facut mancare si curatenie si el nu a stiut sa aprecieze acest lucru. nu ieseam nicaieri nu ma ducea niciunde. el tot timpul iesea cu prieteni sau in weekend mergea la tara fara mine bineinteles. stiu ca nu are nici un rost sa sufar dupa el pentru ca nu merita si toata lumea imi spune lucrul acesta insa ma doare foarte tare ca sunt mintita asa pe fata. si in plus este a doua relatie a mea care se termina la fel. Si prima relatie a durat3 ani si tot asa ne-am despartit din cauza la alta fata diferenta a fost ca nu am locuit impreuna cu respectivul. cred ca dupa atata timp merit si eu sa stiu adevarul care nu stiu daca il voi afla vreodata. incep sa cred ca de fapt eu sunt vinovata dupa 2 esecuri la fel sau am un foarte mare ghinion cu barbatii daca pute-ti sa imi dati vreun sfat sau sa imi spuneti o vorba buna as fi incantata va doresc o zi buna
Relatia cu iubitul ma plafonase...imi uitasem prietenii si orice activitate in afara facultatii mele era dedicata lui. Ne legasem exagerat de tare si eu nu mai vedeam asta. Din motive obiective m-am trezit intr-o zi nevoita sa ma despart de el. Il mai iubeam inca dar situatia ma forta sa actionez. Astazi ma gandeasc ca a fost mai bine asa. Dupa o luna de tristete si filme negre am reinceput sa descopar lumea. Mi-am reluat intalnirile cu cunoscutii, am inceput sa-mi construiesc planuri de viitor si sa lucrez la ele. In cateva luni nu era seara sa nu ies la un suc macar, nu era saptamana sa nu ies intr-un club iar dupa un semestru reusisem sa castig o bursa si sa ma deplasez in strainatate. Acolo am uitat in mare parte de tot ceea ce ma tinuse inainte pe loc insa nu am neglijat faptul ca, daca as fi rupt legatura de 2 ani si 1/2 cu prietenul meu, probabil as fi crescut si mai mult. Azi am o relatie din nou insa o tratez mult mai relaxata si nu-mi mai las furata libertatea ;) Si iubirea e mai frumoasa asa!
MAI BINE SUFERI 1 LUNA 2 -3 LUNI DECAT O VIATA
dupa ce am mai esuat o relatie,a doua la numar,nu prea mai am incredere in oamni si in barbati din ce in ce mai putina.ca nu am timp fizic sa mai cunosc pe cineva e una dar la locul meu de munca am incercat ca relatia cu colegul sa fie una si de prietenie nu numai profesionala.iar dragul meu coleg da cu bata in balta de cate ori are ocazia.da cu relatia noastra de prietenie de pamant cum se zice.de fiecare data cand se intampla asa imi zic ca tre sa fiu si mai rea si sa nu il mai ajut atunci canda are nevoie si totusi din dorinta de a ajuta si de a proteje trec peste rautatile lui si mai fac o fapta buna. o fi bine?o fi rau?nu stiu dar in afara serviciului,de cate ori incerc sa ma apropii de cineva,imi aduc aminte de colegul meu si imi spun ca nu merita sa ajuti pe cineva indiferent ca are nevoie de tine material sau spiritual.pana la urma am realizat ca barbatii sunt doar niste copii mai mari si asta imi da un sentiment de grandoare si ma face sa ma simt mai puternica cu fiecare zi.
nu pot trai fara el buna fetelor , am citit si eu printre randuri comentariile , tot ce pot sa va spun este ca eu sunt una din femeile care a fost invinsa de fostul osot si de tatal copilului care momentan a ramas in custodia mea . de cand a plecat traiesc mecanic , imi este frica sa fac anumite lucruri de ce ? pt ca familia era totul pt mine . acum abia ca ma mai pot ingriji de mijne si de casa si de andrei . sfaturi toata lukmea iti da dar de ajutat doar tu poti sa te ajuti ,, dar cum cand ai in spate 26 de ani de suferinta intrerupti de 7 ani cat de cat mai normali si dupa care sa te trezesti ca te lupti cu tine sa supravietuiesti pt ca nu am curajul sa mor , mi-e frica de moarte si undeva cred ca Dumnezeu are si pentu mine ceva bun acum daca nu inseamna ca asta este destinul meu. felicitari celor care reusesc sa supravietuiasaca fara Barbati , eu se pare ca nu pot sa traiesc.
Ai dreptate in privinta despartirilor asa suntem noi fetele punem suflet relatilor si eu am iubit stiu cum este pot spune k dupa despartirea de prietenu meu ma-m jurat k numai am incredere in niciun baiat
da ai perfecta drepatate...viatza merge inainte.am suferit cat mai curand de o despartire dar cu ajutorul prietenilor am reusit sa merg mai departe.fetelor sa va inchideti in oi comunicati k asa e mai bn,eu asa am facut n.am mai vb cu nimeni o vreme si rau am facut sufeream si mai tare si ma gandeam numai la el,dk comunici,iesi iti va fi mult mai usor....
si eu m-am despertit de prietena,iar acum mi-e greu sa trec peste as dori o noua relatie id nicushor88
Ma numesc Andreea, si am avut o relatie cu fostul meu iubit 8 ani , neam despartit de 8 luni si acum sufar enorm , vreau sal uit , si nu stiu cum sal uit , puteti sami dati si mie un sfat? deocamdata sunt singura , nu am prieteni ,deoarece locuiesc departe de ei .. cum pot sa fac singura sal uit?ce sa fac? cum sa fac?
si eu am trecut printr-un divort si acum sunt f bine.am zs GATA cu suferinta si asa a fost.acum sunt indragostita si sunt f fericita,dar ar fi o problema si anume.el nu a reusit inca sa treaca peste patrea cu divortul.nu reuseste sa mearga mai departe fericit pana nu alunga aceea umbra din trecut.eu il inteleg si ii sunt alaturi,il sustin si nu sunt geloasa pe ceva ce apartine de trecut.cu foarte multa rabdare stiu ca o sa reuseasca si el.e drept sufar in sinea mea dar stiu prin ce trece,de aceea iubirea ce i-o port ma face sa gandesc pozitiv.barbatii nu trebuiesc tinuti din scurt in mod exagerat.eu i-am zs:inainte sa faci ceva gandeste-te daca merita.comunicarea face minuni
aidiul meu e sodu20 poate ma jutati voi fetelor sa trec peste pup .....
m_au trecut fiorii de-a lungul povestioarei tale.
Buna ziua.Eu lucrez la o emisiune care are ca scop rezolvarea problemelor de cuplu.Daca doriti sa luati legatura cu mine pentru mai multe amanunte foarte importante, am sa va rog sa o faceti la adresa adina_keisha2000@yahoo.com Va multumesc si va astept cu draga inima.Nu o sa regretati hotararea luata.
Alo, le incurcasi: Nicoleta e autoarea articolului.
Minti cu nerusinare Nicoleta. Am vrut sa fiu prieten cu tine si sa te ajut si sa ti atrag atentia ca cel pe care l iubesti mai are inca 3 prietene-iubite in acelasi timp, bravo lui, daca poate sa prosteasca 3 femei odata. Daca mai ai bun simt si rusine pentru ce ai facut, nu mai chema noaptea politia degeaba dupa ce ai dat in sotul tau si apoi sa scrii aceste comentarii din care vrei sa pari virgina- esti Schweitzer. Lasa l macar pe sotul tau sa gaseasca dragostea adevarata si tu du te in lumea ta. Ceilalti nu cunosc realitatea si de aceea iti dau dreptate tie---nici pe departe nu esti asa cum vrei sa pari.
Cata dreptate ai Laura.. Bine spui k ne bucuram doar cand ii vedem da'pai sa ne trezim langa ei........ Offffff!! Daca ar exista ceva pe lumea asta care sa ne scape de atata suferinta, ce bine ar fi!! Ori cate sfaturi am primi si oricat de constiente suntem de ele nu le putem pune in practica! Oare ei au ceva in cap??M-am saturat pana peste cap de viata asta batjocoritoare din partea lor... Oare noi nu avem dreptul la fericire? Bafta Laura ! Sper sa vina mai repede ziua cand vom putea zambi cu adevarat si iubirea noastra va fi impartasita si de celalalt partener!!
in viata asta toata lumea sufera, iar knd suferinta este prea mare se ajunge la depresii, disperare, in final te poti imbolnavi nervos, eu cel putin asa am ajuns dupa o relatie de 2 ani in care pe langa mom frum petrec alaturi de el au fost multe criticari din partea lui, comparari cu alte femei din viata lui, razgandiri, si totul nu a facut decat sa ma trimita aproape la nr 9, toti priet si rudele imi spun sa ma debarasez de el, dar nu pot pt k il iub prea mult, plansul m-a acompaniat intotdeauna la nevoie dar nu m-am ajutat cu nimic, de multe ori sunt fericita numai sa il vad, daramite sa ii simt mirosul pielii cu care adoram sa ma trezesc in fiecare dimineata... el acum a renuntat sa ma sarute, il simt cum s-a debarasat fata de mine.... dar in schimb are multe pretentii de la mn.... eu deja am innebunit... nush ce sfaturi sa dau, pt k nici makr pt mn nu stiu makr fiti puternice si nu va lasati calcate in picioare
Buna!Am uitat sa-ti las adresa de mail moiselidia@apropo.ro.Pe aceasta adresa pot scrie.te pup ,numai bine.
Buna!Ma numesc Lidia,sunt din Bucuresti dar in prezent nu stau in tara.Trec prin niste momente groaznice cu logodnicu meu,sufar enorm din cauza faptului ca dupa 3 ani si-a schimbat total comportamentul,nu pot sa descriu prin ce trec si ce sufar.Nu lucrez de trei ani desi in tara am fost profesoara si am lucrat si part time la o firma ca secretara,sunt intr-o tara straina,nu cunosc limba...sunt mai multe de spus de ce se intampla asta..nu despre asta am vrut sa vorbesc.Vreau sa-ti spun ca te inteleg perfect.Nu m-am despartit dar trec printr-o situatie groaznica si toti imi spun sa ma despart si sa vin in tara,sa nu mai sufar.In prezent ma chinui sa scap de o depresie majora si nu reusesc toate vorbele lui urate,comportamentul lui agresiv,toate jignirile,m-au dat peste cap,nu pot sa-mi revin.A fost singurul barbat din viata mea la varsta de 30 de ani!Nu este usor sa te desparti asa,inteleg ce spui ,ca nu esti genul care sare dintr-un barbat in altul,poate ca din acest motiv nici nu ne putem reveni,nu ne putem imagina viata fara cel pe care il iubim atat de mult.Nu am gresit cu nimic si ma face sa sufar ingrozitor.Cu toate aceste nu pot renunta....As vrea tare mult sa imi scri.Eu vin in tara duminica 27 iul ,daca esti din bucuresti as vrea sa ne cunoastem.te pup si doresc ca Dumnezeu sa aibe grija de tine,si de toti cei care au scris mai sus.
Credeti-ma ca am incercat poate toate solutiile posibile sau pe care le stiu, si care mi le-au spus si altii dar in zadar... Chiar week-endul trecut am fost plecata la mare...am fost si pe la terase si m-am plimbat seara dar tot cu gandul departe si cu lacrimi in ochii... Cuvintele si sfaturile sunt mult prea simple si usor de rostit , si din tot sufletul imi doresc sa trec peste aceasta etapa grea din viata mea!!! Stiu ca sunt la varsta (21 ani) la care orice se poate intampla dar eu nu sunt ca majoritatea fetelor care isi schimba prietenii ca pe sosete... Eu nu profit de oameni ,in general! Mersi oricum de sfaturi.... Oricum am observat ca ma simt mai bine cand vorbesc cu cineva !
Uite o posibila solutie sa iesi din nebunia disperarii: du-te undeva singura, undeva in concediu, in vacanta, pe malul marii sau la munte. in orice caz in alt oras. Daca nu ai bani, imprumuta! merita investitia. Psihologul spune: Gandeste pozitiv: "E foarte bine. Ma simt minunat!" Eu te invat asa: Actioneaza pozitiv! imbraca-te frumos, fa-ti bagajul(chiar plangand), urca-te in tren, cazeaza-te intr-un hotel, stai pe plaja, mananca la restaurant, pe terase, plimba-te, plangi, daca seara iti vine sa plangi si esti singura. Dar, mai ales, nu evita societatea, ataseaza-te unui grup, lasa-te insotita, vorbeste. Daca eu am reusit la o varsta(nu-ti spun care, ca voi, astia tineri va speriati), tu vei reusi sa te si mariti(daca asta vei dori, desigur! Mult succes!
nu este o atitudine buna... stiu ca este greu... Am trecut printr-un divort acum 6 luni, dupa 13 ani de relatie, din care 6 de casnicie. Am plans foarte mult si aveam aceleasi simtome ca si tine, pana mi-am dat seama cat e de gresit. Imi plangeam de mila, ca nu am mai nimic la 33 ani (in principal ma refeream la un copil), apoi am inceput sa ma gandesc cate am realizat de fapt si ca nu este pentru nimic prea tarziu. Iesi cu prietenii, e cel mai bun medicament. Stiu ca nu ai nici un chef, dar "pofta vine mancand"... si mai ales gandeste pozitiv... se poate, eu eram o pesimista de cand ma stiu... daca eu am reusit... se poate...
Eu sunt inca in suferinta de o gramada de tip... Nu pot sa trec peste despartirea de fostul meu prieten de care ma atasasem atat de mult... Plang si ma gandesc la el in fiecare moment al zilei... Seara ,cand pun capul pe perna, ma cuprinde un dor nebun de el, de imbratisarile lui,si o gramada de amintiri ma bantuie... S-ar zice ca traiesc numai si numai din amintiri... Doar pe el il doresc alaturi de mine... Sunt foarte constienta de toate sfaturile date dar sufletul meu nu accepta nimic...... Am aflat ca de 2 luni este cu cineva ... Vestea ma devastat................. Nu pot sa explic in cuvinte ceea ce este in sufletul meu.... credeti-ma!!! Am mare nevoie de ajutor...de alinare..... Nu mai rezist!! Am avut si ganduri negre.... M-am inchis in mine,si am racit contactul cu prietenii,cu iesirile noastre... Sunt tot timpul nervoasa,ma cert cu toata lumea,si nu mai am chef de viata,mai bine spus............ ..................... am obosit.....
totul e sa sti sa o iei de la capat sa nu te inchizi din contra cind te desparti nu e vina ta nu te a meritat destul.daca incerci sa fi inconjurat de persoane pozitive e mai usor.doar cine a trecut prin asta poate intelege.daca gindesti pozitiv si stii s o iei de la capat e simplu
Va multumesc din suflet tuturor celor care ati raspuns framantarilor mele exprimate in comentariul '" cu mine cum ramane". Mi-am dat seama ca totusi nu sunt singura. Adresa mea de mail este : nicolioana77@yahoo.com
eu acum aproape trec printr-o despartire... prostia mare e ca inca nu inteleg cu ce am gresit... m-am purtat aproape perfect, am facut totul, iar el spune acum ca nu stie sigur daca ma mai iubeste; tine la mine, il atrag foarte mult, ne simtim bine cand iesim impreuna...ma iubeste sau nu? asta nu pot sa pricep...e pacat de relatia noastra care a fost extraordinara...iar acum, imi doresc din ce in ce mai mult sa fim impreuna.imi e dor mai mult de el acum decat inainte cand stiam ca ma iubeste...offff
Daca tu simti ca alaturi de celalalt esti impinita, atunci mergi mai departe.Parintii or sa se obisnuiasca, sotul o sa renunte in timp sa te mai ameninte.Am trecut printr-o situatie asemanatoare, din pacate eu sunt acasa, pt ca nehotararea mea a facut ca celalalt sa renunte.Nu am putut sa aleg la momentul potrivit si crede-ma , merita sa suporti tot ceea ce iti face sotul , decat sa suporti durerea despartirii de un om pe care il iubesti.Daca nu ii demonstrezi ca il iubesti , acesta va renunta. Eu nu am avut puterea sa-i marturisesc sotului toate astea, dar m-a costat scump, pt ca in momentul departirii am fost la un pas de nebunie. Nimeni nu a stiut ce am , prin ce trec , nici macar psihologului nu i-am spus nimic din toate astea , pt ca , crede-ma acolo o sa ajungi daca renunti.Durerea nu se va stinge niciodata .Asa ca LUPTA pt dragostea ta!
sigur ca exista viata dupa o despartire dragele mele,si asta o spun din experienta mea si asi putea spune si a altora ca noi,ce este bine de stiut este ca-ti prinde bine sa mergi pe principiul "orice sut in .... e un pas inainte".adica sa gandim pozitiv ca viata este atat de frumoasa,ca mai avem atatea de trait,de vazut,ca meritam ceva mai bun si ca orice sfarsit prevede un nou inceput .capul sus si dati dovada ca sunteti puternice si demne de ceva mai bun.va pup.
sunt si eu femeie,si in momentul acesta sunt si eu intr-o despartire,sotul meu si-a gasit pe alt cineva insa ce nu pot accepta din punctul meu de vedere ,este faptul ca nu a putut sa accepte sa stam de vorba,sa-mi faca cunoscut ceia ce simte si sa fi fost sincer vis-a-vis de ce nu mai merge relatia noastra,asa poate nu ramaneam dusmani ,vina ta este ca nu esti hotarata,ori in stanga ori in dreapta,bine-nteles ca fiecare are dreptul la ceva dar fii hotarata ca nu cumva sa-l pierzi si pe celalalt si sa te trezesti singura:nu alerga dupa doi iepuri,ca nu ai sa prinzi nici unul .bafta si intelepciune.
da exista viata ....este greu sa uiti dar trebuie sa gindesti pozitiv.eu am trecut prin asa ceva mia fost ff greu dar a trecut.au trecut 3 ani de cind mam despartit de fostul meu iubit(neam desp 2 luni inainte de nunta)si chiar ca ma simt implinita.am realizat tot ce miam dorit muncesc in ceea ce imi place(sunt asistenta medicala )lucru care nu piuteam sa il fac cit eram cu el,doar zicea ca toate asistentele se combina cu medicii.ma doare cind vad pe cineva ca trece printro desp parca ma vad pe mine acu trei ani,dar ce va pot spune este ca se trece peste tot omul e o fiinta puternica putem cu orce inafara de moarte.asa ca fruntea sus si ginditi pozitiv.se poate trece peste o despartire totul e sa vrei sa treci si sa nu te impotmolesti pe drum sa iti spui intotdeauna ca asa e mai bine si nu mai e cale de intoarcere.spune NU la trecut si DA la tot ce este nou si te face sa te simti ca traiesti.va pup pe toate.
vezi-ti de viata ta,ca nimeni si nimic nu merita sacrificii,nici copii nici sotul nimeni ,iar cine face morala sunt in necunostiinta de cauza,nu stiu sa traiasca nici pentru ei nici pt ceilalti.iti vb din proprie experienta crede-ma ,caci am renuntat in favoarea familiei si a copiilor la mine iar acum ma trezesc ca nu stiu ce am facut o viata intreaga.tu esti mai presus de orice
Posteaza comentariu