"A fi singura suna mai grav decat a fi singur. Se presupune ca femeile sunt niste fiinte firave, care au nevoie de ocrotire, in timp ce barbatii se pot descurca singuri. Totusi, a fi singura iti da prilejul de a te cunoaste mai bine, de a dedica tot timpul celei mai importante persoane - TU - si nu e nimic rau in asta", spune cameleonic, o cititoare Eva.ro.
Ramona, o prietena care are 30 de ani, imi spune ca isi doreste o cariera si crede ca un barbat in viata ei ar impiedica-o sa isi atinga telul. "In momentul de fata muncesc pe mai multe fronturi, adica si la job si la proiecte personale. Ma implic foarte mult in ceea ce fac si m-as simti vinovata sa-l neglijez... Este o perioada mai aglomerata, atat! Sau poate ca munca e doar o dovada ca fug de singuratate, insa, daca as gasi barbatul potrivit, cred ca as putea combina cu succes si viata personala si munca".
Eu, de exemplu, intotdeauna am fost de parere ca iubitul si aceasta "fuga" constanta in a-ti construi o cariera pot merge foarte bine mana in mana, completandu-se de minune. Nu m-am considerat niciodata o persoana neajutorata, dar am avut mereu aceasta dorinta de a avea pe cineva alaturi, sa impartim totul, si rele si bune, si fericiri si tristeti.
Cum este normal, au existat (si vor mai exista) momente in care mi-am dorit sa fiu singura, sa imi fac ordine in ganduri si in trairi, dar aceste perioade au fost destul de scurte, pentru ca imi place sa fac totul "din mers", sa nu pierd farmecul clipei. Da! Recunosc! Nu imi place sa fiu singura! Este o crima? Nu cred! Oricand sunt pregatita sa accept aceasta "defectiune" a mea.
Dorinta de a fi cu cineva nu o percep ca pe o disperare, ca pe o nevoie ce trebuie satisfacuta, ci ca pe o normalitate. Nu consider o povara faptul ca ii ascult iubitului, poate in fiece seara, nemultumirile si bucuriile de peste zi sau faptul ca in planurile lui ma include si pe mine; putem aveam impreuna sau separat libertati si ma bucura faptul ca putem "desena" impreuna zilele vacantei viitoare... Nu am reusit niciodata sa vad partea buna a acestui "rau" numit singuratate.
© Copyright:
Confesiunile unor femei singure...
"A fi singura suna mai grav decat a fi singur. Se presupune ca femeile sunt niste fiinte firave, care au nevoie de ocrotire, in timp ce barbatii se pot descurca singuri. Totusi, a fi singura iti da prilejul de...
Comentariile 51-100 din 306
Buna seara la toata lumea! Dupa cum bine stiti nu numai femeile sufera de singuratate! Eu fac parte din categoria barbatilor celibatari si as da orice sa intalnesc persoana potrivita care sa ma iubeasca si sa ma respecte... E clar ca asta nu se va intampla pe vreun site de socializare si/sau matrimoniale... Am inceput sa rasfoiesc internetul in cautarea unor intalniri... excursii... petreceri numai cu astfel de oameni si din pacate la noi nu exista nimic de genul asta chiar daca in occident sunt la mare cautare! Nu-mi ramane decat sa incerc eu sa initiez o astfel de actiune....sau chiar sa deschid o firma sau agentie care sa se ocupe de organizarea unor excursii de weekend (2 nopti/3 zile) strict pentru celibatari... Pentru asta vreau sa ma ajutati si sa imi spuneti ce parere aveti voi fetele singure si daca ati accepta o astfel de provocare!? Va multumesc anticipat si poate...cine stie...in viitorul apropiat ne vom intalni intr-o astfel de excursie organizata chiar de mine !
Buna. Sunt alex si locuiesc in bucuresti impreuna cu familia mea.Am avut cateva relatii dar toate au avut cate un sfarshit la care nu le-am gasit raspunsuri. Am trecut pe un drum intunecat si plin de oameni rai in urma cu 4 ani , cazusem prada adolscentei si anturajului care mia facut cunostinta cu drogul numit Heroina. Nu aveam foarte multe calitati deoarece acest drog imi macinase tot, gandirea, privirea, sufletul inima.Nu imi doream nimik altceva decat acel drog ,credeam ca nu mai are rost de parcurge pasi noi pe alte drumuri si nu vedeam decat partile urate din acea viata pe care o traiam in urma cu 4 ani.Am cunoscut o fata care pentru dragostea ei am renuntat la accea viata si la acel drog.Am cunoscut vointa ,increderea in oameni pe care o pierdusem acum 4 ani, iubirea ce credeam ca nu va exista si viata pentru care ma zbat ca sa traiesc .Am trait acesti 4 ani cu gandul la accea persoana care mia luminat suferinta si mia redat drumul spre viata.Singuratatea este dusmanul nostru care ne impinge spre moarte spre drumuri fara intoarceri.Am 25 de ani si de 4 ani mam cunoscut cu adevarat .Sunt tot singur si nu as vrea sa fac cea ce am regretat si regret toata viata.Acum sunt pe tratament si familia ma sprijina din toate punctele de vedere, le multumesc din toata inima mea si le voi fi dator cu viata , dar pana a le plati cu viata vreau sa imi gasesc jumatatea inimii si sa le aduc o Nora acasa ca acest pret al vietii iar multumi mai mult sa fiu fericit alaturi de cea care ma va accepta asa cum sunt.Cu Drag alex. id: mesenger ptr contact: baiatdulce_2006
Buna. Sunt alex si locuiesc in bucuresti impreuna cu familia mea.Am avut cateva relatii dar toate au avut cate un sfarshit la care nu le-am gasit raspunsuri. Am trecut pe un drum intunecat si plin de oameni rai in urma cu 4 ani , cazusem prada adolscentei si anturajului care mia facut cunostinta cu drogul numit Heroina. Nu aveam foarte multe calitati deoarece acest drog imi macinase tot, gandirea, privirea, sufletul inima.Nu imi doream nimik altceva decat acel drog ,credeam ca nu mai are rost de parcurge pasi noi pe alte drumuri si nu vedeam decat partile urate din acea viata pe care o traiam in urma cu 4 ani.Am cunoscut o fata care pentru dragostea ei am renuntat la accea viata si la acel drog.Am cunoscut vointa ,increderea in oameni pe care o pierdusem acum 4 ani, iubirea ce credeam ca nu va exista si viata pentru care ma zbat ca sa traiesc .Am trait acesti 4 ani cu gandul la accea persoana care mia luminat suferinta si mia redat drumul spre viata.Singuratatea este dusmanul nostru care ne impinge spre moarte spre drumuri fara intoarceri.Am 25 de ani si de 4 ani mam cunoscut cu adevarat .Sunt tot singur si nu as vrea sa fac cea ce am regretat si regret toata viata.Acum sunt pe tratament si familia ma sprijina din toate punctele de vedere, le multumesc din toata inima mea si le voi fi dator cu viata , dar pana a le plati cu viata vreau sa imi gasesc jumatatea inimii si sa le aduc o Nora acasa ca acest pret al vietii iar multumi mai mult sa fiu fericit alaturi de cea care ma va accepta asa cum sunt.Cu Drag alex. id: mesenger ptr contact: baiatdulce_2006
as vrea sa fiu fericit hai sa gasim fericirea amandoi daca esti o femeie singura vino linga mine si impreuna sa gasim fericirea eu sunt Lucian am 32 de ani ami caut o fata singura daca vrei sa ma cunosti intra pe id meu sau ma poti suna pe telf 0264365048
m-am casatorit anul trecut, am o fetita minunata si un sot pt care nu mai simt nimic. l-am iubit enorm dar ceva a schimbat totul. cand am hotarat sa ne casatorim mama lui s-a oferit sa-l ajute sa-si cumpere un apartament. toate bune, ne-am apucat de renovat, cand intro zi prind din aer ideea ca ea o sa stea cu noi, de fapt apartamentul l-a trecut pe numele ei, cu toate ca o mare parte din bani erau ai sotului. dupa nunta care am facut-o singura(financiar vb) i-am dat banii soacrei, iar dupa ce i-am dat banii s-au schimbat multe. a facut oruce sa plecam din casa. am plecat cu 2 saptamani inainte sa nasc,pe frig. sotul a venit cu mine dar mamei lui nu i-a cerut niciodata vreo explicatie pt comportamentul ei.precizez ca fetelor ei le-a cumparat apartamente,si unul e nelocuit pt ca fica-sa locuieste in alt oras. dupa ce ne-am mutat sotul nu mai avea chef sa mearga la lucru ,statea toata ziua acasa in fata tv, sau calculatorului,a uitat sa se mai spele, nu-si spala nici macar un pahar,fumeaza, mananca banii mei si eu nu fac nimic. mi sila si de el si de mine si mi se rupe sufletul de fetita mea. ma rog in fiecare zi la d-zeu sa ma ajute sa-mi revin,sa fac ceva pt ingerasul meu.
Eu sufar de schizofrenie si din cauza starii mele de sanatate nici nu m-am putut gandi la casatorie.E adevarat ca nimeni din oras nu vrea sa se casatoreasca cu mine dar avem internet!Este o buna solutie mai ales ca imi doresc un sot strain ,astfel visele mele legate de arta(eu pictez si desenez)s-ar realiza mai usor.In tinerete eram foarte trista,depresiva si singura,obosita,cu serrvici,cu a doua facultate in derulare...Acum am 44 de ani si am pe cineva pe internet.Noul meu prieten este englez si spune ca vrea sa fac parte din viata lui,divortat cu un copil.Nu prea imi place de elk si nu stiu ce sa fac...Mai am un prieten,un american,sergent in Irak,de care imi place mai m ult,dar el termina misiunea sa doar in decembrie...E mult pana atunci ...si as vrea sa nu mai astept pana la casatorie mult,nici nu pot plati datoriile la apartament ,pentru ca mi0-au murit parintii iarna aceasta si pensiile mele sunt mici.
Eu foarte mult suflet am pus pt fata asta, eu nici un moment nu am crezut ca in viata mea un om pe care nopti intregi l-am tinut in brate, l-am mangaiat, am mancat cu el la masa si dupa ce terminam o sarutam si ii spuneam ce bine gateste, eu sunt singur la parinti, parintii mei au iubit-o de cand au vazut-o , o singura data a venit la noi in casa si am un apartament super,suntem oameni care muncim, am muncit toata viata, am adunat cate ceva, dupa ce a venit la noi maica-mea ma intreba mereu de ea si eu ii spuneam sa mai vina, nu am locuinta mea inca dar am bani adunati si ii spusesem ca vom cauta una impreuna , sau ma mut la ea, ea sta in chirie, eu am un salar bun, puteam lua un credit prima casa usor, eu ma rugam de ea sa iesim sa luam masa in oras, cat de mult imi placea sa o tin langa mine si daca am avut 50 de lei in buzunar si poate 5000 de lei credit la banca pana imi intrau banii (am facut o firma in februarie si aia mi-a luat ceva bani si nervi pana am inceput cu ea dar e bine acum) daca aveam ultimii bani mergeam la un local frumos si mancam si ea nu stia nimic, si de la firma se fac iesiri la munte cu colegii la cabane si am luat-o si pe ea cu mine, si am zis, vede , tb sa vada, sa aibe suflet de gheata tb sa vada in atatea gesturi frumoase ca o iubesc , e doar obosita, e suparata de la munca, dar in sufletul ei numai ea stie cum era, de cate ori ma intreba , nu ti se pare ca nu sunt normala? si la inceput ziceam ca se prosteste, pe urma am certat-o , i-am spus sa nu mai zica nici in gluma asa ceva, aveam telefoane si de 1 ora sau 2 ore cand se simtea rau si o impacam incontinu , o incurajam si ii spuneam ca va fi bine, pe urma cineva a venit si mi-a zis ceva urat despre ea, ca are probleme cu cineva pt postul ei, ca se leaga de ea si o forteaza sa iasa cu el cand are nevoie si nu am crezut asta, nu am vrut sa cred si nu am avut suflet sa ii spun, doar in general am intrebat daca are probleme , daca ii face cineva rau ca vreau sa o ajut, ca orice ar fi eu raman langa ea, nu mi-a spus nimic, doar ca sa nu imi fac griji ca e bine, si nu am intins coarda,am lasat dupa ea, orice imi facea daca imi spunea si o vedeam ca ii pare rau, orice o iertam, o ajutam sa treaca peste, altii o calcau in picioare eu as fi fost langa ea, as fi invatat-o si nu as mai fi lasat pe nimeni sa ii faca rau, peste o luna de zile am incercat sa o impac zi de zi, chiar si in acest weekend, dar am pierdut, orice ambitie as avea , se pare ca e un zid de netrecut si daca ar sti ce mult o iubesc si cat de greu imi este acum fara ea pt ca eu nu i-am facut cel mai mic rau, eu cand ii era rau ei o luam in brate si o ajutam, e o lume tare aiurea oricum in care traim, rau am ajuns sa ne intelegem un om cu altul.
adrian_r am citit postarea ta si nu stiu daca ai gresit cu ceva. Te-ai comportat ca un barbat adevarat, poate asa cum ar trebui sa se comporte marea majoritate a barbatilor cu iubitele lor: flori, restaurante,pizza etc. Ca nu ai putut sa o suni intr-o seara nu mi se pare un motiv de cearta, e o prostie din partea ei; daca nu ai fi sunat-o o saptamana as fi inteles sa se supere. Ai mai zis tu "am facut nu stiu, un gest banal, am adormit intr-o dimineata mai mult, motiv sa plece , si in doua zile a ajuns sa spuna adio fara nici cea mai mica sansa sa fac ceva, cat e de corect sa faci asa unui om ?unui om care numai sufletul din el nu ti l-a dat ?" nu te mai macina ca ai dormit mai mult, care este problema? Unii dintre noi mai dorm in zilele libere si pana la 12. Continuati viata, nu are rost sa stai sa plangi dupa una care poate e prea imatura pt tine. Si eu am avut o relatie, am tras de el sa zic asa. Era dominant, alcoolic, nu m-a scos decat o data la un suc, in rest ii dadeam eu bani pt bere, cand era in ture de noapte nu ma suna cu zilele, f rar ma ducea in casa surorilor lui si a parintilor lui; ma punea sa il astept in fata blocului cam 15 min pana isi rezolva el problemele, nu ma asculta aproape niciodata, nu imi dadea sfaturi, nu ma sprijinea, nu ma intreba cum mi-am petrecut ziua. Problema care ma deranjeaza cel mai tare e ca el considera ca eu sunt de vina, nu el. Am ajuns la o concluzie: decat singura in 2 mai bine singura. Decat sa ai toate problemele lui si ale tale pe cap, sa incerci sa le gasesti o rezolvare la toate, mai bine singura.
eu am 31 de ani, sunt un om care munceste, isi respecta familie, prietenii, oamenii la care tine, nu am facut rau in jur , cam prin toate pot sa trec si sa reusesc, cel mai mult mi-am dorit in ultimii ani o femeie minunata, sa simta sincer ceva bun, sa fie de treaba, sa ne intelegem, sa avem o familie, in urma cu 8 luni am cunoscut pe cineva, am ajuns sa o indragesc rapid si sa ma atasez de ea cu totul, iesiri in aproape toate serile frumoase de vara in oras, la restaurante, la terase, la pizza, oriunde era frumos si placut, nu a durat mult sa o iubesc, pana cand a aparut prima cearta, o zi de sambata am avut de lucru in alta localitate, nu am putut sa sun ca am stat afara in frig si am lucrat, seara eram certati, a doua zi despartiti, explicatia nu esti atent cu mine, motivul un alt barbat care o putea ajuta cu locul de munca, fiul unei inspectoare sau ceva , o saptamana nu am dat de ea, pe urma m-a cautat, daca vreau sa o vad, da vreau si o iert ,am aflat nu direct de la ea, ca tipul era un betiv, un nemernic, nu i-au iesit planurile si s-a gandit la mine, o iubeam , am zis ca e greseala si trece, invata ceva, au urmat alte luni frumoase, cadouri, flori, iesiri, munte, altele, m-am gandit ca o vreau de sotie, am stabilit data , de ziua ei in vara asta ,doar eu stiam si sora ei, si a venit alta cearta inca o saptamana de disparitie, iar am alergat sa o impac , iar sa fie bine , am impacat-o , si am aflat ca ea de fapt iasa cu cineva cand ii cere , pt ca sa nu isi piarda postul, eu am relatii si bani si puteam sa o ajut pt post , dar eu nu am contat , cand am aflat nu am putut sa cred, nu am vrut sa accept, ea m-a asigurat ca sunt minciuni, de Pasti am fost cu ea acasa , am facut nu stiu, un gest banal, am adormit intr-o dimineata mai mult, motiv sa plece , si in doua zile a ajuns sa spuna adio fara nici cea mai mica sansa sa fac ceva, cat e de corect sa faci asa unui om ?unui om care numai sufletul din el nu ti l-a dat ? poate fiecare avem pacatele si povara noastra dar uneori e chiar gresit si total rau ce se intampla si atunci de unde o familie, de unde sa nu inseli , sa nu te desparti, sa fie bine? cum , eu incerc sa obtin si sa fac acest bine , sa ofer unui om , sa am grija de el si pare imposibil .
Pentru o femeie e greu sa fie singura mai ales dupa 40 de ani, nu mai are incredere in nimeni face cuostinte mai greu.
Pt fetita ta trebuie sa fii tare,pt ea trebuie sa iesi din aceasta ceata care te inconjoara .Ai dreptul la un raspuns...chiar daca doare ...si de multe ori raspunsurile sant ca traznete in cer senin doar asa ati vei putea face ordine in idei...Adunati toate fortele ramase ,determinatia si curajul si abandoneaza acest sentiment FRICA...elimina-l definitiv din vocabular ...
Am citit necazurile voastre si ..incredibil cum ma regasesc in ele. Am o fetita de 3 ani, un sot( nu stiu daca-l pot numi asa). Acum 5 luni am pierdut fiinta cea mai draga mie, mama. A fost un soc imens, o durere insuportabila, de nedescris. Eu am stat cu mama in casa unde am copilarit, el in apartamentul lui la o statie de mine. Asa am cazut de acord, pt ca in perioada in care am nascut eram in ultimul an la facultate si mama m-a ajutat foarte mult. Am terminat si facultatea in 2008...si nimic nu s-a schimbat...Doar noi.....eu eram din ce in ce mai nervoasa, mai neicrezatoare, frustrata....din cauza comportamentului lui. A inceput sa ma minta, sa fie din ce in ce mai indiferent fata de noi. Am crezut ca dupa ce a murit mama o sa stam impreuna, cum e firesc dar......se pare ca m-am inselat. Vine intr-adevar aproape zilnic...dar atat si nimic mai mult. Vine si pleaca....exact ca un musafir. Mi-e frica sa vorbesc cu el pe tema asta, mi-e frica sa redescid subiectul asta, mi-e frica de raspunsurile pe care le voi primi. si asa..am ramas doar noi 2 intr-un apartament cu 3 camere...doar eu si fata mea aida....
buna am 24 de ani si sunt asa de dezamagita ca nu ii mai gasesc un sens la viata,mi sau intamplat atatea lucruri am ramas fara mama de la 12 ani ,tata in loc sa se ocope de mine sa inecat in bautura si munca,asa am cunoscut un baiat relatia a mers foarte prost si intr-un final ne-am despartit acum sunt singura intr-o tara straina si ma intreb eu ptr ce traiesc
Marian, este urat ceea se spui tu. Nu-ti doresc sa ti se intample sa treci prin umilinta prin care trece o femeie inselata. Sa stai si sa-l astepti acasa cu sufletul la gura sa se intoarca, pentru ce el e dus sa se iubeasca cu EA. Timp in care stai la pat cu iminenta de avort spontan, apoi in spital cu bebe prematur o luna jumate, apoi cresti bebelusul vostru mic de cateva luni care are nevoie de toata dragostea, rabdarea si linistea ta. Timp in care EA primeste TOT si tu NIMIC. Iti spun eu cum e: la inceput vine ca un soc, cazi din picioare cateva zile la rand, eventual si cu bebe in brate, vomiti tot, chiar si ce n-ai mancat. Dupa aia incepi sa-ti pierzi mintile, te desfaci in bucati si abia atunci trece efectul anestezic al socului si incepi sa simti durerea: crunta, dura si a naibii de taioasa. Si pentru a doua oara in viata mea am simtit ca nu mai pot. Dar marele meu noroc a fost ca exista un om pe lumea asta la care am avut incredere sa cer ajutor. Si din cateva vorbe mi-a aratat calea prin care sa ma culeg bucata cu bucata. Acum sunt foarte bine, multumesc lui Dumnezeu :) Am ramas totusi cu sechele: in acesi 16 ani cat a durat relatia mea cu "tavalici" m-am luptat incontinuu cu "fantomele" fostelor, mi-au suflat mereu in ceafa. Si am invatat pe pielea mea o lectie dura: "fantomele" fostelor intotdeauna castiga. Intotdeauna. Daca voi mai simti si adiere de suflu de fantoma in ceafa vreodata, voi inchide instant orice fel de relatie. La capitolul asta nu negociez nimic.
Pentru Marian ! La faza cu raspunsul ai fost foarte rau! dar tind sa-ti dau dreptate partial.Raspunsul tau se potriveste femeilor cu "fite" in cap care de fapt nici nu stiu ce vreau! In alta ordine de idei...femeile normale se comfrunta cu o serie de probleme care depind foarte mult de situatia materiala , de dorinte neimplinite etc. Majoritatea nu sunt ca barbatii! (daca n-am acasa ma duc in alta parte si rezolv problema). Dac gresesc cumva....contrazice-ma.
Doamnelor sfatul meu este sa ramineti singure pentru toata viata,pentru ca oricum sunteti mult prea inteligente sa va descurcati singure si sunteti prea frumoase si prea perfecte ca sa va merie vreun barbat...Asa ca stati singure eventual alaturi de un caine sau o pisica ,sunteti preaaaaa superspeciale pentru barbatii care 'este niste porci' ..succes la singuratate!
buna,nu-mi permit sa judec si ami cer scuze dar nu crezi ca 9 ani departe de cineva nu te schimba?poate dansa si-a gasit pe cineva ...mai aproape,sau relatia voastra s-a cam racit din cauza distantei.Ati discutat problema privindu-va an ochi cu sinceritate?inainte de a decide sa te antorci in Italia ca sa o uiti?Nu cred ca ai o bacheta macica ca sa dai uitarii o persoana cu care ai copii aiubito candva,nu e magie ,realitatea e ft diferita de gandul pe care al cuprinde pe un barbat atunci cand orgoliul masculin nu accepta anumite situatii...dialogul conteaza intre doua pers ft mult si doar dupa ce ati dai seama cu advarat de situatia reala poti sa iei decizia care ti se pare mai potrivita....bafta si numai...ganduri pozitive
salut prieteni, sunt Nelu si am 35 ani, vreau sa va spun ca am primit o veste foarte urata de la propria mea sotie si anume ca ea vrea sa stea singura asa fara nici un motiv,ne intorceam sambata seara de la un chef misto in care am dansat ne-am distrat si cand am ajuns acasa mi-a dat vestea am crezut ca imi cade tavanul in cap,cred ca a gasi pe cineva nu stiu ce sa fac am o fetita de 12 ani ,am stat 9 ani in ITALIA si vreau sa ma intorc inapoi asa cred ca o uit mai repede voi ce ziceti ???????????????
Buna Flori e ft trista situatia in care te afli si eu am trecut prin asa ceva dar speranta si increderea in mine mi-a dat putere sa ma ridic, sa-mi recastig personalitatea,feminilitatea si orgoliul pierdut in urma unei asa zise "mari iubiri, lumina ochilor mei care mi-a distrus tot ce aveam mai bun...daca te pot ajuta...sant disponibila
buna, flori!daca iti doresti sa fi ajutata, lasa-mi, tw rog, o adresa de mail de contact. am vrea sa vorbim si sa iti explic cum te pot ajuta moral.
M-am intrebat de multe ori cum este cind dispare iubirea si increderea?Poate ca iubire a mai ramas un pic,dar neavind incredere in peresoana iubita mi-am pierdut echilibru total si nu mai stiu ce simt ce imi doresc de fapt.Stiu ca increderea nu se pierde doar din minciuni mici,uneori justificate.Dar s-a ajuns la lucruri mult mai grave,care nu ma lasa sa imi recapat increderea.Am ajuns si in aceasta situatie"urita",care m-a cuprins toata, ca intr-un cerc de foc si nu reusesti sa gasesti o iesire di el.Am devenit nervoasa,indiferenta de tot,chiar si de propriul copil.Am incercat de multe ori sa trec peste asta,sa-mi iau viata in mini si sa merg inainte sa ma gindesc la copil si viitorul lui,dar de fiiecare data cind ajung la aceste momente,discutii certuri si tot asa mai departe....simt cum se distruge totul.Deja imi este frica sa mai continui asa.Oare ce sa fac cum sa ies din acest cerc?.....Oare ar trebui sa o continui asa ,doar ca copilul sa aiba amindoi parinti?Oare cit poate sa indure o femeie?
cu ce sa incep? cand l-am cunoscut,aveam un servici bun si eram admirata si invidiata de toata lumea cat de bine imi mergea. de cand l-am cunoscut pe el sunt pe un tobogan care ni se mai opreste sau se va termina atunci cand o sa am puterea sa plec. suntem de 3 ani impreuna ,am o minune de fetita de 2 ani si sunt o iresponsabila caci nu ma gandesc la binele fetitei ci doar la teama de ce ma fac. acum sunt datoare vanduta el si-a pus palma in FUND el nu a muncit o ora in viata lui doar a tocat de la altii printre care si eu ,iar daca a mai adus cateodata ceva bani mi-a scos ochii de mai bine ma lipseam. eu stateam cu fata in casa fara niciun ban si el era la distractie sau aveam copilul bolnav si el venea dimineata.cum am putut fi atat de naiva ,cum de m-am putut indragosti de un om care acum m-a adus in sapa de lemn. a spus ca nu-l intereseaza si ma amenin.ta ca-mi ia si fata,cand nu i-a adus odata o bomboana din proprie initiativa. vreau sa fac pasul dar imi este frica . AJUTATI-MA.
Va doresc sa nu mai fiti singure, si sa fiti iubite.
singuratea e o optiune proprie nu o stare de fapt.Nimeni nu e singur decat daca vrea asta.Femeile care se cred singure dar au credinta, sa nu uite ca pot fi tot timpul cu dumnezeu.
femeia singura e desteapta,barbatii ne cuceresc doar atunci cind suntem incostiente iar mai tirziu nu putem esi din aceasta stare,deaceea pentru mine femeia singura ocupa un loc mai de virf decit cele casatorite sigur acestea ne lasa urmasi si ar trebui sa le fim recunoscatoare
pt cristi bun si daca esti asa de fericit ce mai cauti pe comentul asta? nu cred ca sunt acre femeile singure,au prea mult bun simt,au frica de ridicol,eu nu ma vad langa un barbat care nu a citit o carte in viata lui sau nu stie sa vb,etc
Ca sa nu mai fiti singure si mai ales sa nu riscati sa ramineti singure toata viata (pentru ca de la o virsta nu prea se mai uita barbatii la voi) incerca-ti sa nu mai fiti atit de acre si nesuferite asa cum sunt majoritatea femeilor din tara asta. Majoritatea romancelor sunt teribil de arogante ,sfidatoare si muuult pretentioase cu eventuala jumatate ,eu unul m-am comvins pe propria piele de chestia asta astfel ca am ales o asiatica nu cine stie ce frumusete dar sunt fericit
nu mai suport da ti mi un sfat ,ce sa fac cum sa fac .
am 19 ani merg pe 20.snt singura la parinti.ei snt mia vechide secol,mai inchisi la minte.au magazin si eu ma duc des acolo uneori mai stau in locul lu mama la acte.acasa eu fac tot ce treb sa faca o femeie in casa,foarte multalume ma lauda ,dar ei nu si ma simt foarte prost.at knd vine vb de iesit afara sau sa ma duc undeva treb sa stau foarte putin si at knd ies ies decateva ori pe sabtamana .nu mai suport ...da ti un sfta ce fac...am o varsta nu treb sa fmia fca ce spunn ei
am 34 de ani sunt singura de mult timp,nu stiu ce se intampla cu mine,cred ca sunt prea timida,nu pot sa comunic normal decat cu cunoscuti,cand vad ca e cineva interesat de mine ma sperii,ma gandesc ca nu am ce sa-i ofer si ca mai tarziu ma va critica sau nu ma va mai iubi ca la inceput...iar daca se intampla sa-mi placa cineva nu pot sa-i spun.....am o viata sentimentala aiurea as vrea sa ma schimb dar nu pot,,daca mai trece cineva prin ce trec eu ma poate gasi la stfnita@gmail.com
sunt casatoria de 3 ani am o fetita de 1 an si sunt foarte nefericita.sotul meu este vesnic nemultumit de mine mai mult stau singura a vrea sa ma despart de el dar nu pot pt ca nu am serviciu si pe deasupra m-a amenintat ca ma nenorocesta daca iau fata si plec .cu noi nu sta prefera sa stea cu prietenii la bautura decat sa vina la noi.ii place sa ma stie aici in cusetas si nu altundeva.nu stiu ce sa fac situatia este foarte complicata.cu parintii nu am voie sa vb trebuie sa fac numai ce spune el cu fata nu vrea sa stea ma umileste fata de toata lume.nu stiu nu-l mai iubesc dar mie frica sa-l parasesc ca-mi ia fata si numai eu stiu cum am crescut-o singura printre straini
am ramas vaduva, doare tare doare ,nu reusesc sa ma regasesc ,am copii dar ei nu umplu golul ,ei cu viata lor si eu cu durerea
buna cristina.si eu sunt o mamica ku doi copii.am divortat de tatal copiilor din cauza certurilor si a violentei pt ca nu am vrut ka kopii mei sa vada si sa traiasca asa ceva.deci daka este vorba de violenta mai bine pentru copil si pt tine sa divortezi.am divortat si akum sunt alaturi de un om minunat care imi iubeste copii ka si kum ar fi ai lui.sanatate si multa putere sa iti kresti ingerasul .
Nu stiu exact care este situatia ta, dar as vrea sa-ti spun experienta mea. Nu sunt mama singura si am crescut intr-o familie si cu mama si tata. Trebuie sa marturisesc ca imi pare rau ca mama mea nu a avut curajul sa divorteze. As fi preferat de o mie de ori ca ea sa fi facut acest pas si sa fi crescut numai cu ea. N-ai idee cat am suferit trecand prin certuri si scandalui, auzind jigniri si insulte. Mai ales ca fiind copil, nu puteam face nimic. Gandeste-te in primul rand la copil si la binele lui. Pe de alta parte, nu renunta la o relatie daca e o criza de moment si daca se poate repara. Din nou, nu stiu care e situatia ta, dar si eu am fost la un moment dat gata sa renunt la relatie pentru ca era prea greu (stres la servici, oboseala, probleme financiare) Relatiile cer multa munca, si e greu, dar pentru o relatie buna merita sa lupti. Nu accepta sub nici o forma violenta si abuzurile. Nu e bine nici pentru tine, nici pentru copil.
as avea nevoie sa vorbesc cu cineva care a trecut prin ce am trecut eu adica a ramane singura cu un copil nu stiu cum ii este mai bine copilului de a trai langa tatal lui dar in acelasi timp si cu certuri sau de a trai singura alaturi de copil si in liniste
Hristos a inviat!
...de cand sunt singura sunt fericita ,m-am apropiat de fetita mult mai mult...Si ea vorbeste mai frumos ,a devenit mai constienta --chiar daca e inca mica...E bucuroasa ca nu mai aude atatea certuri si jigniri care ,practic o dadusera peste cap.. Imi pare rau ca nu .l-am parasit mai demult ,inainte sa ma imbolnavesc..Ma intreb de ce l-am suportat atatia ani??? El?!..a adus-o in casa noastra imediat ce am plecat si-mi pare bine ca at cand pleaca la servici ,in urma lui "d-na" isi cheama alta prietena (la fel ca ea ...)si alti doi "amorezi"...Ce-a cautat a gasit... Divort a bagat el ,sa scape de o bolnava ;partaj trebuie sa fac eu(el a spus ca nu-l intereseaza) ---pt ca vreau sa-i cumpar o locuinta (cat de cat )copilului...
pt simpluion,,,,cred ca e inutil sa iti spuna toata lumea sa nu te necajesti dar un lucru e sigur,,,dragoste cu forta nu se poate,,,am trecut prin un divort,,,am simtit cum sotul meu care ma adorase devine indiferent la persoana mea,,,simteam ca inebunesc,,,ne am despartit pt ca era vorba de o alta persoana cu care ma insela,,,,pt un an vroiam sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc,,,rusine,,dezamagire,,frica,,nu acceptam ca fiul meu nu v a avea parte de o familie model,,,,dar timpul ajuta sa intelegi ca nu merita sa suferi pt ceva ce nu se mai poate schimba,,,,,acum vorbesc cu fostul sot si nu simt nimic ,,,poate ,,,uneori mila,,,,se chinuie din toate puterile sa si intretina noua iubita care deja inainte de a se pronunta divortul i a oferit 2 copii,,,,,buuu poate e mai fericit acum,,,cert e ca nu mai sunt curioasa,,,,si tind sa cred ca proverbul '''''lupul isi schimba parul dar naravul ba''''' e de retinut,,,,important e sa fii alaturi de copii,,,ochii care nu se vad se uita
Intra aici vei gasi super inspiratie pentru casa ta: http://jurnaldedesigninterior.blogspot.com
-yèi_oçt_oàpàà
Nu incapea tot textul. Asa ca: http://poezii.resursecrestine.ro/poezii-Am-cautat-iubirea...-33.htm
La multi ani tuturor si-un an plin de impliniri!
"pare imposibil sa iubim pe cei care ne ranesc sau ne dazamagesc. Dar se pare ca altfel de oameni, nu exista".
Va doresc la toti un Craciun fericit si un An Nou plin de bucurii si impliniri!
singuratatea in doi e mai grea,mai bine singura decat singura in doi.m-am saturat'dar ce pot face?
Ma bucur sincer pentru tine!Mult noroc!
Buna, si bine v-am regasit. E adevarat, am lipsit mult timp. Am invatat mult in tot acest timp. Am invatat sa iert, in primul rand. Am invatat, ca fiecare din noi are un drum care, in final tot acolo duce. Insa e diferit pentru fiecare din noi. Recunosc, nu a fost usor tot acest timp. Slava Domnului ca am intalnit oameni care m-au ajutat, m-au intarit si m-au invatat sa ma bucur de fiecare data. Acum privesc cu alti ochi ce s-a intamplat. Si exact cum zicea cineva: nu impietrii de groaza, ci intelege. Viata a mers mai departe, cum toti stiam. Dar ne venea greu sa intelegem. Sa intelegem o lectie pe care, fiecare ar trebui sa o citeasca. Unde am gresit? Cine a gresit? Cine e vinovat? Nu conteaza. Conteaza doar un singur lucru: am invatat sa privesc doar in sus, acolo de unde venim. A fost o lectie dura, pe care am invat-o si pe care va recomand sa nu o neglijati. Priviti in sus, la cel care ne-a creat pe toti, cautati-L, si toate celelalte vi se vor da pe deasupra. Asa a fost. Am intalnit o persoana, care a citit in mine, dincolo de inclestarea momentului, dincolo de coltii singuratatii, a citit ce e mai de pret la un om: sufletul. Acum suntem impreuna, si multumesc cerului ca mi-a scos-o in cale. Da, iubire exista! Dragoste exista! Depinde de noi sa o vedem in jurul nostru. In alta parte nu avem unde sa mergem. Va doresc tuturor, multa speranta si multa iubire sa intalniti! Va recomand o carte: Scrisori din cer. M-a ajutat enorm.
Nu te supara si nu baga de seama ironiile!Acum exsotia ta este prinsa in lumea amoroasa.A mesajelor!V-a veni vremea cand va regreta gestul, dar atunci regretele ei vor fi prea tarzii> Viata este prea scurta sa te necajesti. Timpul uitarea o sa ti vindece ranile, provocate de aceasta despartire! Ea cu aceste iubiri pasagere n o sa le ofere copiilor un camin stabil.Tu sa nu nu rupi legatura cu copiii tai.Ei vor fi peste ani cei mai aspri judecatori pt, mama lor, atunci va intelege si ea marea prostie facuta de ea dar atunci timpul va fi trecut si regretele ei prea tarzii pt, a putea repara ceva. Dumnezeu sa te intareasca! Nu dispera undeva la capatul tunelului te va astepta cineva care te va iubi sincer pt, ceea ce esti tu;;OM;.
Ma bucur ca fiul tau s-a impacat cu bunicii.E mai "sanatos"asa.Stiu ca nu-ti place singuratatea,dar asta e viata,din pacate nu prea putem alege.Eu traiesc o singurate in doi si mi-e la fel de greu.Te pup si mai vb,oare Simpluion ce face?
Ma bucur pt tine si sper ca relatia voastra sa fie de acum inainte si mai buna.Eu sunt bine,dar singuratatea nu-mi place.Am si o veste buna:baiatul s-a impacat cu bunicii!Te pup si mai vb.
Posteaza comentariu