Esti angajata de ceva timp intr-o relatie sau sunteti deja casatoriti, iar tu esti cea care are o problema: esti atrasa de alt barbat. Daca stai sa analizezi situatia, vei observa ca nu este vorba despre o problema a ta, ci despre una a voastra. Daca lucrurile ar functiona asa cum trebuie intre voi, tu nu ai avea de ce sa ajungi intr-o astfel de situatie.
Fie a intervenit rutina, fie neajunsurile, fie sunteti foarte ocupati amandoi si nu mai aveti timp unul pentru celalalt iar lista aceasta de motive poate continua. Cand ajungi in acest punct, este mult mai importanta reactia pe care o vei avea decat analiza cauzelor care te-au adus aici.
Pentru a intelege mai bine, incearca sa asociezi aceasta intamplare cu situatia in care te-ai confrunta cu o boala: in momentul in care te imbolnavesti, tot ceea ce conteaza este sa te vindeci si, abia pe viitor, vei avea grija sa identifici si sa elimini cauzele afectiunii. Acelasi principiu se poate aplica si in acest caz, cu specificatia ca remediul este in mainile tale.
In situatia in care tie iti place un alt barbat, exista doua posibilitati: doar sa te simti atrasa fara sa fi primit vreun semn din partea lui si, a doua varianta, unde vorbim de reciprocitate in ceea ce simtiti. Daca sentimentul nu este reciproc si tu ai deja pe altcineva, nu ai nimic de facut decat sa iti revizuiesti atitudinea si sa reusesti sa depasesti acest punct. Evident, problema tine de tine sau de relatia in care esti implicata.
Dar daca ceea ce simti este foarte puternic, iar el este pe aceeasi lungime de unda cu tine, atunci te confrunti cu o situatie mai dificila, pe care trebuie s-o tratezi cu seriozitate si sa iei o decizie rationala.
Trebuie sa analizezi foarte bine ceea ce se intampla si, mai ales, raportul cu partenerul actual. Se poate sa treceti printr-un moment mai dificil si, atunci, tu sa iti indrepti atentia catre altceva sau altcineva, sau este posibil ca in relatia voastra sa nu fi intervenit nici o schimbare si acest episod ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru tine. Aceasta conjunctura indica faptul ca cel pe care il ai deja langa tine nu este partenerul care sa ti se potriveasca.
Este posibil chiar ca, abia in acest timp, sa iti dai seama ca relatia ta actuala nu este ceea ce ai nevoie sau, pur si simplu, ca a fost doar ceva trecator. Daca ajungi la aceasta concluzie, este indicat sa iei masuri: fie sa incerci sa schimbi ceva cu scopul de a imbunatati anumite aspecte care nu te satisfac, fie sa pui punct.
Este foarte important ca, in momentul in care iei o decizie, sa faci abstractie de lucrurile care vin din exterior. Tu esti cea mai importanta, este vorba despre viata ta si nu trebuie sa iei in calcul parerea celor din jur in privinta alegerilor pe care le faci - decizi pentru tine si nu pentru ceilalti.
Daca relatia in care esti implicata nu mai merge si nici nu exista posibilitatea sau dorinta, atat din partea ta cat si a celuilalt, de a remedia acest aspect, atunci lucrurile sunt clare: poti face exact ceea ce doresti, fara sa te invinovatesti.
© Copyright:
Ce fac daca imi place alt barbat?
Esti angajata de ceva timp intr-o relatie sau sunteti deja casatoriti, iar tu esti cea care are o problema: esti atrasa de alt barbat. Daca stai sa analizezi situatia, vei...
Comentariile 101-133 din 133
am 22 de ani si am o relatie de 4 ani. Am avut o relatie grea, ai mei la inceput nu au fost de acord.cand au vazut insa, ca nu au ce sa imi faca, mi-au zis ca e optiunea mea. Am luptat mult pentru relatia asta, aproape 2 ani de zile, am facut si multe greseli, l-am ranit caci imi era imposibil sa alerg intre el si parinti si am mai gresit. El era din alt oras, avenit dupa mine, sa ne facem o casa impreuna. Si am crezut asta, pana acum cateva luni. Cand ai mei ne-au lasat in pace a fost bine cateva luni, apoi...nu stiu...s-a schimbat...m-am schimbat...a devenit din ce in ce mai ocupat, si eu la fel, nu mai era la fel de tandru, la fel de atent si treptat ne-am departat. eu nu prea mai vreau sa ies cu el, prefer sa ies cu prietenii mei, el nu stie, caci ar face urat...e foarte posesiv. Nu mai e la fel...Dar el isi face in continuare planuri...sunt momente in care cred in el, dar cel mai mult nu mai cred. nu pot sa ma gandesc la despartire pt ca l-as rani prea tare si chiar si mie mi-ar fi greu. Nu stiu daca il mai iubesc sau nu...Am inceput sa flirtez cu alti baieti, nimic mai mult. Nu s-a pus problema de o alta relatie. Oare mai exista vreo sansa pentru noi?
Angy, ai reusit sa te rupi, sa nu ramana decat acea noapte in amintirea ta, sa uiti totul? Spune-mi cum ai reusit, incerc sa fac asta si nu reusesc.Am tot timpul sentimentul ca mai vreau, si imi e frica de acest sentiment....
..e a naibii de frumoasa acea noapte,ai dreptate! stiu ce simti, si eu sunt in situatia asta.Merita!!!
aveam 18 ani cand l-am cunoscut si sincer nu prea stiam ce e aia iubire.s-a comportat bine si se comporta si acum dar nu e genul sa arate prea mult ca te iubeste sau chiar deloc.trebuie mereu sa fiu rezervata cand sunt cu el,sa nu fiu eu.un exemplu :intr-o zi in parc m-am urcat intr-un copac si a inceput sa spuna ca el pleaca de acolo ca nu sta sa se uite cum ma comport ca un copil...si m-a lasat acolo si s-a intors acasa.rar mi-a adus o floare si doar cand ii spuneam eu ca imi lipsesc asfel de gesturi,in rest ma lasa sa fac ce vreau eu ...pot sa ies la ce ora vreau,nu e gelos ...in schimb cu celalalt pot sa fiu cum sunt eu ,sa zic ceea ce cred sa fac ce imi trece prin cap fara sa imi zica ca sunt ridicola
Stai linistit, de multe ori aceste articole sunt copiate de pe site-uri straine, sau traduse de prin revistele la moda din alte tari, iar asa zisul autor al articolului nu are nici o legatura cu ce este scis deasupra numelui sau, ce ma nelinistete pe mine insa este faptul ca am citit parerile cititorilor si nu mi-a venit sa cred. Se pare ca majoritatea este de acord cu aceasta atitudine pe care ne-o prezinta si articolul, sau ca cel putin candva au trecut prin asta...
Cat de trist este sa afli ca aproape toata lumea inseala...ca toti au parte de ispite si ca majoritatea se bucura de ele. De multe ori fiind atras/a de altcineva decat partenerul tau sau sotul/sotia, intrii intr-un cerc vicios de relatii in care de multe ori nu mai stii cine esti. Adesea nevoia de a fi cu altcineva decat actualul se naste dint-una sau mai multe nemultumiri fata de acesta sau fata de intreaga relatie. Si de asemenea de multe ori nemultumirile fata de celalalt ascund marea nemultumire pe care o avem fata de noi insine. Omul perfect nu exista, nici in noi nici in celalalt, trebuie insa multa atentie si gingasie cu persoana iubita, este nevoie de multa delicatete si daruire neintrerupta nici de certuri, nici de zile proaste, nici de lipsuri.....si facand astfel rasplata va fi mult peste masura asteptarilor.Oamenii care se biruiesc pe ei castiga totul. Daruieste tu totul, fa tu totul pentru celalalt si vei primi nemasurat de mult. Dragostea naste dragoste intotdeauna, adesea va naste o dragoste si mai puternica. Atunci and inseli esit nelinistit, irascibil nu supoti multe lucruri din cele ce alteori iti placeau..........cand iubesti si ai constiinta curata, neranind pe nimeni prin aceasta......... esti o forta de neinvins Eu cred si simt ca m-am nascut pentru a face un on, un barbat sa fie cel mai fericit om de pe pamant. Acesta este scopul meu suprem, sa aduc fericire cuiva, sa il alint sa il mangai, sa il ajut si sa il iubesc pentru totdeauna. Asta imi aduce mie inainte de toate liniste si bucurie.........acest lucru ma implineste deplin. Dragostea isi alege compania care ii comvine si apoi inchide usa. De noi depinde cat de bine si cat de ferm este inchisa aceasta usa...sau daca o lasam putin crapata sa vedem ce mai e si pe afara.
Eu sunt aproape de subiect deoarece sunt intr-o relatie de 6 ani dar locuim impreuna de abia cateva luni... Vreau sa va spun ca totul s-a schimbat de cand ne-am mutat impreuna. Nu stiu daca doar el s-a schimbat, tind sa cred ca si eu.... poate este monotonie, poate plictiseala.... clar este ca mie nu-mi place .... nu mai iesim, este mereu obosit, nu mai radem, nu mai glumim, nu ne mai tinem de mana pe strada, nu ne mai spunem cuvinte frumoase, nu ne mai sarutam cand ne vedem dupa o zi de munca, nu mai facem nimic din nimicurile care tin de fapt o relatie... stim doar sa ne certam, sa ne reprosam fel si fel de chestii. Uneori am impresia ca dupa 6 ani de fapt nu-l cunosc deloc si mai ales nu ma cunoaste el pe mine.... si concluzia este: de ce sa nu apara un EL care este dispus sa faca tot ceea ce "al meu" nu face? si de ce sa nu primesc toate cate mi s-ar oferi daca acasa nu primesc? daca simt ca omul de langa mine, de fapt nu este langa mine, nu ma intelege, nu ma lasa sa-l iubesc... ce se presupune ca trebuie sa fac eu?
Ceea ce am spus eu este valabil numai pentru mine.. eu nu ram sigura pe mine, nu stiam daca gasisem dragoste sau nu. Daca esti sigura ca nu mai merge o relatie, si dupa 6 ani e bine sa spui STOP! nu vreau sa imi traiesc viata alaturi de cineva care nu ma vrea sau nu ma merita. Daca gasesti pe cineva care sa aibe aceleasi sentimente fata de tine, si esti sigura sigura ca este dragoste.. nu te ancora in obisnuinta unei relatii care are 6 ani..
Am fost si eu intr-o relatie seriosa, ne gindeam la casatorie, copii..etc! Insa de la un timp nu mai simteam nimik p/u el, nici nu ma tragea la el. A facut orice p/u mine! Cind i-am spus ca nu-l mai iubesc, a incercat el sa salveze relatia, nu ma lasat cu una, doua sa plec de la el. Pur si simplu el nu intelegea ca nu mai eram fericita linga el. Si nici nu ma vedeam in viitor cu el. De 2 luni nu mai suntem impreuna si nici nu-mi pare rau ca ne-am despartit. Acum sunt cu o alta persoana. Nustiu cit va dura aceasta relatie, nimik nu e veshnic! Insa pot sa zic ca sunt fericita cu el !
si eu sunt implicata intr-o relatie de 6 ani dar m-am indragostit de altcineva ,si e reciproc ..dar nu am avut curajul sa iau o decizie si am fugit de barbatul care il iubesc mai mult decat orice.m-am complacut intr-o relatie doar pptr ca toti imi spuneau ca sunt niste ani pierduti si sentimente incestite...e doar obisnuinta.acum am sansa sa fiu din nou cu barbatul pe care il iubesc dar nu am curajul sa pun punc relatiei actuale...nici barbatul actual nu cred ca ma mai iubeste dar nu vrea sa imi dea drumul sau nu pot eu sa plec.nu vreau sa mai treaca niste ani si sa ma trezesc ca puteam fi fericita dar am ratat sansa
Chiar am trecut.. Eram intr-o relatie cu cel pe care il credeam sufletul meu pereche..si asa..pe nespusa masa... m-am indragostit de altcineva. Am crezut ff mult timp ca e reciproc pentru ca primeam atentie de la celalalt. In acest timp relatia mea mergea prost numai din cauza mea. El se purta in continuare perfect, nu imi lipsea nimic. Toata chestia asta a durat mai bine de 7 luni, timp in care nu am facut nimic. Mai mult, am devenit prieteni cu totii: eu cu prietena tipului, si el cu prietenul meu. cat de cat. ne simteam foarte bine cu totii, ieseam la o bere, cam pe oriunde, si atractia intre mine si acel tip exista in continuare, Nu stiam nici eu ce vroiam de la acea relatie dincapul nostru.. Totul s-a terminat cand au aflat toti de aceasta dorinta a mea si a tipului respectiv. Norocul meu a fost ca mi-am dat seama, desi aprope mult prea tarziu, ca relatia mea era intradevar perfecta, si ca nu imi lipsea decat o doaga. Prietenul meu m-a iertat, tipul respectiv mi-a spus ca oricum nu vroia nimic, iar eu am ramas cu sufletul meu pereche. ideea mea este urmatoarea: ca in momentul cand se intampla ceva de genu, nu poti analiza clar situatia si exista riscul sa evaluezi gresit si sa pierzi. Este doar parerea mea, nu generalizez!
iti dau dreptate in totalitate, chiar la asta ma refeream, la sex.Nu la iubire, pentru ca nu poti renunta la o iubire veche si adanca pentru o noapte, doua de pasiune.Totul este sa stii cand sa te opresti si sa nu regreti nimic din ce ai facut.Fie vorba intre noi, e al naibii de intensa acea noapte si sincer daca nu ai avea parte de ea, ai pierde foarte mult....ramai cu o amintire placuta, nu?
Pt doamna care crede ca Dumnezeu protejeaza casatoria : de ce crezi tu asa de mult ca Dumnezeu care este infinit de complex si de neinteles pt noi oamenii este asa de inversunat in a proteja o relatie dar numai daca aceasta este oficializata prin casatorie ? Crezi ca Dumnezeu este asa de limitat in gandire precum noi oamenii ? crezi ca el se uita pe o hartie pe care scrie Certificat de Casatorie si zice: "Ei, da, relatia asta trebuie dureze o vesnicie si eu o sa am grija de asta" ? crezi tu ca el se uita la nimicurile noastre de acte prin care, chipurile, legalizam si certificam sentimente ca si cum ar fi bunuri publice si merita inregistrate la primarie ? sau la biserica, in fata multimii de credinciosi ? tu ai neaparat nevoie de consimtamantul preotului sau al primarului ca sa iubesti si sa fii feficita ? Nu, draga mea, nu ! lucrurile sunt mult mai complexe de atat ! La fel de complicate ca si caile nesfarsite ale sufletului. Si ce daca m-am indragostit de alt barbat ? (vorbesc aici de sentimente adevarate, nu de sex) ? crezi ca e un pacat? daca Dumnezeu este iubirea absoluta, el va intelege si cred eu, nu ne na pedepsi niciodata pt ca iubim pe cineva, chiar daca acel cineva nu este partenerul oficial.. Mai tii minte ce i-a spus Isus Mariei Magdalena ? Mult ti se iarta fiindca mult ai iubit... Ai iubit.. Aici sta tot secretul ! Atunci cand iubesti cu adevarat, toate pacatele de ordin conjugal si sentimentele de vinovatie se anuleaza... Trebuie doar sa stii sa le scoti din mintea ta asa cum sufletul tau le-a scos deja din inima ta. Si ca sa simplific lucrurile (vai ce pacatoasa sunt in ochii tai !) o viata avem de traita aici ! Atunci haideti s-o traim asa cum ne place si nu cum ne spun altii ca ar trebui sa ne placa ! si inca ceva : sa mai lasam de-o parte naivitatea si nesabuinta juramantului de iubire vesnica, cand, iata, noi nu stim ce ne poate aduce ziua de maine... O zi buna va doresc si o viata plina de iubire !
Nu e vina femeilor. nu e vina barbatilor. E vorba de normalitate. E adevarat ca dupa 3-4 sau 5 ani, dragostea se duce. Nu de tot, dar nu poate fi aceeasi flacara ca si la inceput. Nu e vina nimanui, e ceva normal. Sunt intr-o relatie de aproape 5 ani. Si in acest timp, ca orice femeie sau barbat, mi-au fugit ochii si dupa altii, in cazul lor altele. Nu e nimic rau sa remarci, sa privesti. Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place. Iar frumos e ce ne place noua. Problema se pune atunci cand deja te simti atrasa de o alta persoana. Daca el nu te vrea, lucrurile nu au cum sa se complice. In schimb, daca sentimentul e reciproc, atunci ai doua variante. Prima, sa iti inseli partenerul, dar numai daca esti in stare sa treci peste si sa fie ceva de domeniul trecutului dupa ce s a intamplat. 2 sa iti chinui sufletul, sa te intrebi mereu ce ar fi fost daca si sa nu faci nimic. Dupa o relatie lunga, de ani de zile, nu cred ca problema se pune daca ma inseala cu cineva de o noapte. El cu siguranta te iubeste din moment ce atat de multi ani a fost langa tine, te respecta si te iubeste. Dar nu poti sa condamni un om, care are o singura viata, la fidelitate. Te iubeste, dar viata e prea scurta sa nu te insele. Nu e nici o crima atat timp cat e ceva scurt, de o noapte doua, care nu devine o relatie. E ceva nou si normal sa fii atras sa faci ceva (sex, despre asta e vorba). Am trecut prin aceasta experienta si pasiunea a fost atat de mare incat s-a intamplat. Si nu regret. Il iubesc pe cel care e langa mine. Si relatia nu s-a schimbat cu nimic. Trebuie doar sa lasi atractia sa fie de domeniul trecutului. Si degeaba ne mintim ca iubim si nu inselam. In viata, dupa ce treci de o anumita varsta, tot se va intampla o data si o data. Si nu trebuie nimeni condamnat. E normal. Noi, cei care "calcam stramb" trebuie doar sa trecem peste si sa ne bucuram ca a fost. Si nu trebuie sa ne condamnam. De ce? Maine poate si el face acelasi lucru.
stai langa cel care te iubeste mai mult, care e in stare de mai multe sacrificii/compromisuri pentru tine, ramai alaturi de cel care alearga el dupa tine, nu tu dupa el
Te-a lasat sa pleci pt ca te-a iubit prea mult, a vrut sa te vada fericita, te-a lasat sa pleci pentru ca stia ca ai fi plecat oricum si daca ar fi tinut de tine mai rau te-ar fi intaratat. asa ti-a demonstrat ca ai lasat in urma un suflet extraordinar, si ai ajuns tu singura la concluzia asta. poate insa la fel de bine sa te fi lasat pt ca nu mai simtea nimic pentru tine si vroia sa inceapa o noua viata. vorbele lui spun multe, privirea lui,a r trebui sa-ti dai singura seama daca a facut-o din iubire sau din indiferenta.
Citesc de mult discutiile din acest forum, este prima data cand intervin, poate imi puteti spune daca ai o relatie fericita din punct de vedere material, ai un sot tandru si care te iubeste la nebunie, dar totusi simti o pasiune de neegalat fata de un alt barbat, care iti raspunde la fel, ce faci?
Incredibil cate mai trecem prin asa ceva. M-am casatorit la 22 de ani cu un barbat minunat pe care l-am iubit cum nu credeam ca se poate. Dar uite ca avem serviciu, poate 10-12 ore pe zi, si stres si nervi si cateodata plictiseala, si ... Da, a aparut un "el", un el care stie sa mangaie, sa asculte, sa faca orice pentru a nu fi trista, a nu suferi. Am avut curajul sa ii spun barbatului de langa mine ca m-am indragostit. Si m-a lasat sa plec. Am plecat, a trecut aproape un an, si inca nu stiu cu e bine. Pentru ca din pacate, odata ce iubesti cu adevarat nu poti sa pui punct uite asa, intr-o clipa. Si suferim cu totii pentru ca nu reusim sa punem punct si sa o luam de la capat, intr-un fel sau intr-altul. Si poate m-as intoarce sa ma lupt pentru prima mea iubire, dar cum a putut sa ma lase sa plec? Fara sa incerce o clipa sa ma tina langa el?? Sau poate chiar nu meritam. In fine, trebuie sa va ganditi bine la ce aveti de facut, si daca iubiti si aveti un om rational langa voi, incercati sa va salvati casnicia. Din pacate, nu exista retete universal valabile. Si nici nu putem sti cum e mai bine.
Este f greu sa fii deja intr-o relatie si sa-ti placa altcineva, cine spune ca nu i s-a intamplat asta macar odata in viata este ipocrit. Parerea mea este ca trebuie sa cantaresti f bine relatia ta cu actualul si sa faci ce este bine pt amandoi fara a rani pe cineva.
La emisiunile TV se face o propaganda pro divort peste tot se spune ca barbati sunt de vina ca ei parasesc cuibul.Ce usor se arunca cu noroi ce usor e de pasat pisica in bratele barbatilor. Uitati-va pe toate site-urile de matriomoniale si veri vedea ca femeile cauta un barbat aranjat din punct de vedere material. Si atunci cand ele cauta unul aranjat material apoi se gandesc la casatorie cu el. Oare ce barabt ar fi tampit ca dupa 18 ani de casatorie sa plece sa lase totul . Uite insfirsit un articol unde femeia este de vina.
BARBATUL SE ARUNCA O DATA CU PREZERVATIVUL !!!!!!!
Sunt de acord cu el. In momentul in care au trecut niste...ani... nu mai are cum sa fie totul ca la inceput. Atractia de la inceput se transforma cu timpul.... de regula barbatii pica in lasa unor femei care gandesc precum nasha... Daca nu ar exista femei care sa le permita barbatilor un anumit comportament ...
eu m-am casatorit din dragoste acum4 ani.dinpacate sotul meu a fost operat de tiroida si dupa 3 ani de la operatie a inceput sa-l afecteze pe plan sexual.ejaculari precoce.facem dragoste din ce in ce mai rar.o data la 2 3 luni.la dr nu vrea sa mearga.am doar 27 de ani.imi iubesc sotul enorm,avem o minune de copil impreuna,am trecut prin prea multe impreuna ca sa dau cu piciorul la tot,dar totusi se impune o intrebare.ce sa fac?sa fac abstinenta de la aceasta varsta?pt ca practic asta ar insemna.dati-mi un sfat?
Sunt de acord cu El. Stiu ca multi nu iau in calcul Biblia si nici existenta lui Dumnezeu, insa pt mine una care cred in Dumnezeu stiu ca El uraste despartirea in casatorie ( nu vorbesc de relatiile de prietenie). Cred ca daca eu imi incredintez casnicia in mana Domnului El nu va ingadui sa cad in aceasta ispita care probabil la fiecare vine. Si pot sa spun ca ea poate fi invinsa deoarece si la mine a venit dar Dumnezeu mi-a dat putere si am invins-o. Singura dezlegare pe care as avea-o sa ma desparte de sotul meu e in cazul in care el ma inseala. In rest, mi-e pacat si pacatul duce la moartea vesnica (asta e credinta mea - nu e obligatoriu sa fie si a altora).
Articolul mi-a placut foarte mult. Viata nu-i atat de simpla .Nu poti pleca pur si simplu dintr-o casnicie ,mai ales cand ai copii.Nu merita insa nici sa suferi o viata langa un sot misogin,egoist .Fericirea exista undeva la mijloc si depinde doar de curajul fiecarei femei de a se rupe de trecut . Situtia e aceiasi si pentru barbati ,nici ei nu sunt curajosi ,indiferent cat de indragostiti sunt .Suntem prea mult legati de partea materiala ,casa ,masina ,lucruri ...... Dar sufletul nostru?Vecinii ,rudele stiu doar sa judece ,sa ne arate cu degetul ,pentru ca iubim pe altcineva ,dar ei ne-au intrebat vreodata cum este sufletul nostru?Nimeni nu are dreptul sa ne judece .Nici macar copii.
In primul rand cred ca e nevoie si de un moderator care sa nu permita aparitia unor mesaje cum citeam unul mai sus. Ce sa spun, nesimtirea nu are limite in cazul unora. Referitor la articol, se poate intampla oricui, n-am crezut pana cand mi s-a intamplat mie. Relatia cu sotul era ca si inexistenta, fiecare isi vedea de serviciu, nu ieseam niciodata, nu aveam prieteni totul era atat de monoton. Pana a a parut EL, o persoana cu care puteam comunica, puteam vorbi orice, sa-i cer sfaturi, sa ma bazez pe El. Un El care imi spune si acum dupa atata timp, ca ma iubeste, imi arata ca ma iubeste. In fiecare zi.
acum vreo 3 ani ma aflam in pielea domnului care spune ca vai nu concepe asa c eva..casa torie sfanta bla bla si eram o impatimita a acestor idei...insa.. Acum 3 ani am cunoscut o persoana pe care am iubit-o nebuneste dar..m-a mintit era casa torit....si sotia plecata din tara pentru mai multi ani....a recunoscut sa ma iubeste ca a facut pasiune pt mine ....am suferit si am zis ca barbatii sunt jigodii si ma simteam injosita, vinovata, mintita ...tot ceea ce e mai jalnic cand am aflat m-am desp de el...m-am mutat in alt oras..mi-am cautat job....am tras linie si am zis ca nici nu mai vreua sa-i pronuntu numele in veci.. am cunoscut un alul...ok....il iubesc, ma iubeste zic eu, zice el:), ne-am casatorit, ne-am luata casa, e ok...vrem si masina si frima.....toat alumea ne lauda ca suntem cuplul perfect insa.......... ......nu se compara cu"persoana potrivita pt tine", cea pe care intr-a devar o iubesti si cu care te potrivesti... cu sotul ma inteleg, sex e super...dar sufletelul......nu...dupa 2 ani am revenit si vb cu fostul iubit si culmea il inteleg...inteleg c einseaman sa faci o pasiune dc nu stai langa cine trebuie culmea de un an vb cu ex pe mess.....tot separat .....si m-am intanit cu el la un suc......m-am speriat...intensitatea sentimentelor si cat de tare imi batea inima si cum vorbeam amancoi aceleasi cuvinte ..e aceeasi limba..........si...acum discutam pe mess rational, matur si picam de acord ca e pacat......e pacat sa nu rumezi in viata propria fericire.... nu mi-am inselat sotul nu sariti...nu in sens sexual dar......gandul, sufletul zboara catre sufletul pereche si simt ca nu amf acut bine, ca trebuia sa astept , s ainteleg persoana care a inselat si m-a mintit , s ainteleg ce inseamna iubire....... ..acum stiu dupa ani intregi sa resimti aceleasi sentimente .......sa gandesti la fel.......sa te dara cand il vezi plecand si nu stii cum sa faci........ sfat.........traiti-va viata si .....lasati sfaturile mamelor cu sotii de treaba de casa, si neveste implinite cu familie, casa, masa...................viata trece si e pacat de ea daca o simt goala......
Doamna Gherghe va citez: "Dar daca ceea ce simti este foarte puternic, iar el este pe aceeasi lungime de unda cu tine, atunci te confrunti cu o situatie mai dificila, pe care trebuie s-o tratezi cu seriozitate si sa iei o decizie rationala." Vorbim in acest caz despre o problema care se poate rezolva ratzional sau emotzional ? Intr-o situatzie de criza emotzionala este intzelept sa se renuntze la incercarea ratzionala de salvare a relatziei ? Cand anume se poate considera ca o relatzie nu mai merge ? Cand nu mai doresti sa tzii la partener in cazul in care acest lucru a existat cu adevarat ? Se poate vorbi in astfel de cazuri de un comportament responsabil din partea celor care au acceptat relatzia de cuplu ?
...intersant comentariu...insa din pacate lucrurile nu stau chiar asa....te indragostesti de altcineva..insa nu e foarte simplu sa renunti la o casatorie...sa pui punct??,...simplu de spus greu de facut....acest articol...este utopic....nimic real....
cred ca fiecare are dreptul sa fie fericit si cum nimic nu e vesnic nici fericirea nu e stare permanenta. daca azi esti fericita cu un barbat asta nu inseamna ca vei fi pentru totdeauna, fericirea e in grija ambilor. Daca unul nu mai face nimic pentru ca celalalt sa se simta bine... atunci degeaba mai continua relatia. Eu am trecut prin asta, nu eram casatorita dar aveam o relatie de 6 ani, s-a intamplat sa ma indragostesc de altul si ne-am despartit. M-am casatorit cu celalalt si acum suntem fericiti si avem si o fetita de 3 ani. Nu invinovatesc pe nimeni in situatii de astea, va spun numai traiti-va viata, e pacat!!!!!
ii dau dreptate...pt D-l ˝el˝
Nasha. Faci mult rau fetelor nesigure pe care le intarati. Mi-e mila de Ei, cei care au de-a face cu cele ca tine. Faceti barbatul sa pacatuiasca si sa piarda ce are mai de pret. Voi orbiti pe cei slabi. Sa fim seriosi. Daca n-ar fi fete ca tine n-ar avea barbatii cu cine sa calce stramb. Va cunosc prea bine, pe voi cele fara de "vina" si incerc sa ma feresc de voi si sa o iubesc doar pe ea. Ispita ramane recunosc dar dispare odata cu constientizarea pacatului. Daca nu cunosti pe cineva nu-l iei de sot. Daca l-ai luat de sot il tii si il ajuti. sa nu crezi ca o relatie inseamna victime(fete) si nemernici barbatii > :)))) "Victimele"sunt de ambele parti. Ar trebui sa fie un site comun in care barbatii pot spune si ei ce gandesc :). Doar ca de multe ori ei nu stun cu vorbaraia fara rost. Dar sunt sigur ca v-ar ajuta foarte mult. As avea atatea sa va spun .... si nu numai eu
Imi place concluzia acestui articol. Dupa ce ati intors-o pe toate partile, ati ajuns la concluzia ca fiecare are dreptul la fericire, bucurie si liniste sufleteasca. Indiferent de varsta. Sa te invinovatesti ? De ce? Ca-ti place alt barbat ? Din cauza lui nu-l mai placi - sigur a facut ceva ca si-a pierdut locul in sufletul tau - sau n-a facut nimic sa-si pastreze acel loc. Vine altul si te "miroase" ca esti nefericita, si-ti spune exact ce vrei sa auzi, si te scoate din casa, si te mangaie si... De ce ai fi TU, FEMEIE vinovata ? Ca nu te complaci in postura de victima ? Sa nu faceti asta niciodata Doamnelor si Domnisoarelor, pentru nici un domn. Sa se poarte frumos daca vrea locul din sufletul vostru!
Posteaza comentariu