Intr-o relatie de dragoste, despartirea este, de cele mai multe ori, lucrul cel mai dureros care ti se poate intampla. Oricat de puternica ai fi, aceasta ruptura te-ar putea dobori intr-o clipa.
Uneori nici cele mai "inovatoare" trucuri nu pot ajuta sa ti-l scoti din minte pe cel ce il iubesti, cel care inca mai este, in mintea ta, alesul.
De exemplu, o prietena de-a mea, Maria, a avut o relatie timp de doi ani, sa ii zicem "mai tumultoasa", cu un barbat pe care il iubea asa cum era el, si cu bune, dar si cu mai multe rele. Dupa ce ea decis sa se desparta pentru ca ii facea prea mult rau relatia, i-a fost si mai greu sa renunte la el... A incercat mai multe metode prin care sa scape de sentimentele de dragoste pe care le simtea fata de el, de imaginea lui, de absolut tot ce tinea de el. Pentru a depasi aceasta situatie, a inceput sa iasa cu alti barbati, dar de fiecare data nu reusea sa si-l scoata din minte pe el si ii parea din ce in ce mai rau ca a rupt relatia cu el, chiar daca era un barbat cu mai multe defecte decat calitati... il iubea asa cum era, in ciuda faptului ca a facut-o sa sufere mai mult decat a facut-o vreodata fericita.
In cele din urma, dupa vreo doi ani de la despartire, a inceput o relatie cu un barbat care stia cum sa se comporte cu o femeie, o aprecia si se intelegeau bine. Dar nici pana acum nu a renuntat la el, cel care i-a frant inima de atatea ori, nici dupa atat timp inima ei nu s-a vindecat. Imi spune mereu ca nu stie daca va putea vreodata sa renunte la el, pentru ca mereu va ocupa un loc in inima ei, chiar daca nu vor mai fi vreodata impreuna.
Este foarte greu sa renunti la sentimentele de dragoste pe care le simti fata de o anumita persoana. Sa zici "Gata! Pana aici! Pun punct si o iau de la capt!" poate fi usor, dar pana a pune in practica iti poate lua ceva timp, poate o eternitate. Oricat de dificil ar fi sa depasesti situatia, iti trebuie o vointa de fier si sa crezi ca fericirea exista si pentru tine!
Noi, femeile, ne simtim uneori dependente de cel pe care il iubim, chiar daca suntem ranite de mii de ori. Avem o slabiciune fata de cel care ne face rau si, poate "scenele" dintre parintii nostri, la care am fost martori in copilarie, ne-au facut sa credem ca asa este normal intr-un cuplu: femeia trebuie sa se supuna mereu barbatului, poate fi umilita, injosita de acesta, etc.
"Poate asta este crucea care mi-a fost data sa o port", "Stiu ca este alcoolic, dar nu pot sa imi imaginez viata fara el", "Poate chiar merit uneori sa mai primesc o palma", "Stiu ca ma insala, dar nu pot renunta la el", "Copilul meu nu poate creste fara tata"... sunt mii astfel de replici pe care le auzim cu totii, uneori ne ingrozim de situatii si cat pot sa suporte unele femei pentru ca iubesc. In astfel de cazuri, o dragoste "bolnava" si dureroasa, greu de suportat, dar la care nu cred si poate nu vor sa renunte.
Si pana la urma de ce? De ce ai accepta sa fii o martira intr-un razboi continuu fara sorti de izbanda? Dragostea inseamna sacrificii, dar nu si compromisuri gratuite. Asta nu este fericirea si iubirea adevarata... Nu ai de ce sa te simti vinovata daca te-ai decis sa renunti la o dragoste lipsita de substanta si alegi in schimbul ei un alt drum, o alta viata in care poti fi fericita cu adevarat.
Este normal sa te napadeasca un sentiment de frica, mai ales atunci cand iti apare in minte gandul ca ai putea sa te desparti de el: "Ce ma fac singura de acum incolo?", "Oare voi supravietui fara el?", "Nu voi intalnit niciodata dragostea adevarata!", "Ce ii voi raspunde copilului cand ma va intreba unde este tata?"... astfel de replici iti vor incerca increderea in propria persoana, dar nu te lasa niciodata rapusa la pamant. Cu timpul vei invata ca fericirea ta este mult mai importanta decat a celui care nu te respecta, nu te iubeste si vei gasi cuvintele cele mai potrivite sa ii spui copilului tau de ce tatal lui nu mai face parte din viata ta.
A sosit momentul in care trebuie sa iti recapeti onoarea si sa crezi cu tarie in cuvintele pe care le rostesti: "Gata! Nu mai vreau sa accept nicio amenintare, umilinta sau jignire. Asta nu este dragoste, este chin!". Acum trebuie sa renunti la toate fricile, sa te desprinzi si sa iti aduni puterile pentru a face pasul cel mare, acela de a renunta la cosmarul in care traiesti si sa mergi mai departe pentru ca in mod sigur fericirea ta nu este alaturi de el. Fericirea ta oricum exista si de aceea trebuie sa o cauti in alta parte! Poate aceasta renuntare este cel mai greu lucru pe care l-ai facut vreodata in viata ta, dar fercirea ta (si a copilului tau) este cea mai importanta si de aceea merita sa faci orice sacrificiu!
© Copyright:
Cat de greu imi este sa renunt la el...
Intr-o relatie de dragoste, despartirea este, de cele mai multe ori, lucrul cel mai dureros care ti se poate intampla. Oricat de puternica ai fi, aceasta ruptura te-ar...
Comentariile 51-65 din 65
E foarte greu sa ma despart de el. Suntem impreuna de 2 ani si 8 luni,amanadoi suntem studenti si stam impreuna d 2 ani in garsoniera lui.Motivul pentru care vreau sa ne despartim e ca ne certam din ce in ce mai des. Motivele mele ar fi ca isi cheltuie banii pe toate tampeniile boxe casetofon pentru masina componente d calculator si eu deseori raman cu cheltuielile casei si cel mai tare ma enerveaza e ca tot timpul imi reproseaza ca eu nu cumpar sucuri pizza si alte tampenii.Ar mai fi ceva, el are obisnuinta de a sta pana la 5 dimin la calc pe net ori jocuri, eu dimin trebuie sa plec la facultate si ma duc mai mult adormita si cu dureri de cap pentru ca nu pot adormi din cauza luminii d la calc si suntetul tastelor,stiu ca e un pic absurd dar nu pot suporta.Nu as vrea sa renunt la aceasta relatie pentru ca il iubesc f f mult si pentru ca ne-am luptat amandoi pentru a fi impreuna inca din liceu, tin sa precizez ca am fost colegi din clasa intai pana in clasa a 12a.Ce sa fac, oare e bine sa nu mai stam impreuna?
Intr-o oarecare masura, articolul vorbeste si despre mine.Am suferit si am ramas marcata adanc dupa o relatie de 5 ani si jumatate. Am incercat sa ies cu diferiti barbatii in oras, dar nu puteam sa imi iau gandul de la "el", cel ma facuse atat de tare sa sufar si imi rupsese fericirea. Mi-a fost greu pt ca nu am avut motive sa il uras, nu m-a inselat si nu m-a lovit, nu era alcoolic sau asemenea exeplelor, dar ceva s-a rupt. Dupa lungi suferinte, viata mi-a mai dat o sansa. AM cunoscut un alt barbat, care stie sa ma pretuiasca asa cum tot timpul am visat. Recunosc ca nu l-am uitat pe "fostul", dar invat din nou sa iubesc... ma reindragostesc... se poate!
E groaznic sa iubesti pe cineva, sa stie asta si sa iti spuna in fata dupa o relatie de cativa ani buni sau chiar cateva luni ca nu te-a iubit si ca nu te-a vrut decat pt sex sau pt banii tai....
Ma aflu si eu la moment in aceeasi situatie,am deja aproape 2 saptamini de cind m-am despartit de iubitul meu,ma simt atit de rau,nu il pot uita,sunt foarte distrata de la lectii imi zboara gindul doar la el.E primul baiat in viata mea,m-a amagit,imi vorbea urit,este atit de schimbat,Eu ma aflu in italia,dar el se afla in moldova,Vorbeam cu el des la telefon ,dar nu imi zicea nimic,in fiecare vacanta mergeam la el.Acum ma intilnesc cu unul din prietenii lui si nu stiu daca procedez corect,pentru ca gindul imi zboara la fostul meu iubit.Imi e dor de clipe cind eram impreuna,nu stiu care e motivul certii dar cred ca m-a SCHIMBAT PENTRU BANI.M a doare mult,nu stiu ce sa fac!!! In suflet imi striga un glas ca sa il uit,si sa imi fac viata,ca dada si-a permis sa te numeasca si sa te schimbe pentru bani atunci sigur o va face in continuare.Dar imi e dor de clipele petrecute impreuna.E greu sa uiti o pesoana draga
cand exista un motiv cat se poate de concret(violenta,alcool,etc.) ar fi cat se poate de anormal sa ne refuzam sansa la fericire inchizandu-ne intr-un esec.insa cand ne gandim la despartire pt ca observam ca s-a schimbat ceva in sentimentele noastre,sau am cunoscut pe altcineva pe care n-il imaginam perfect(pt ca mai toate inceputurile sunt fumoase),atunci lucrurile stau altfel...stam si judecam de 7 ori,sa vedem dak se merita sau nu o schimbare impreuna cu toate riscurile care le implica. dar sa incercam sa gandim macar un pic mai liber si sa punem fericirea noastra pe primul plan nu ar strica.chiar si acea fericire de moment. cand dupa 22 de ani de casnicie parintii mei s-au despartit,am reusit sa-mi fac o noua viziune asupra relatiilor si a planurilor pe termen lung.hai sa facem tot ce se poate sa mearga o relatie,dar sa nu ne privam de la prea multe pt asta.
Nici eu nu pot sa ma despart, desi ar trebui. Dar mi-e frica. De viitor, de saracie, de singuratate:am 50 de ani si ar trebui sa-mi fac o casuta, ca tot ce-am avut am dat celor 2 copii. Probabil, as muri facand casuta, lasand si datorii in urma. Dar de divortat ar trebui, pentru ca am fost umilita, desi sunt o femeie si frumoasa inca, si buna profesionista, si cu rabdare. Am fost umilita , ignorata ca om, ca personalitate. Am fost silita sa accept ca sotul iubeste pe alta(si pe mine, dar altfel, pe fiecare altfel). Acum el vrea sa ramanem impreuna, dar eu n-as vrea numai datorita umilintelor trecute si datorita faptului ca simt ca nu-l mai iubesc ca inainte. Dar ceva am pentru el, ceva ce nu se va pierde niciodata. Macar i-am interzis sa-si mai debiteze elucubratiile amoroase.
Este foarte greu sa te desparti . Iti spui tot timpul "IL IUBESC" SAU "O IUBESC" dar ....? Exista si un DAR fiindca , cred eu ca ceva frumos te leaga si iti tot vine in minte si te tot gandesti ca " A fost si bine a fost si a fost si rau " . Numai ca daca ne gandim noi ca numai o viata avem si tinem cont de asta cu adevarat sti cand sa te opresti si sa pui punct . BUN ai pus punct dar nu poti sa o iei de la capat cu o alta persoana si sa-ti spui ca nu vei mai face aceiasi greseala de a ierta din nou vei sti cum sa-ti faci viata mai frumoasa (cred eu) , DAR NU VEI MAI IUBI LA FEL vei sti sa-ti traiesti viata dar nu cu atata dragoste si pasiune ca PRIMA dragoste. Un lucru este clar pentru mine nu va mai exista cineva pe care am sa-l iubesc cu tot sufletul si din tot sufletul chiar daca ma gandesc ca am si suferit in relatia asta si nu mai vreau sa sufar .Imi este foarte greu sa ma gandesc ca asa trebuie sa fie viata unui om si buna si rea si cu bune su cu rele . Trebuie sa stim sa ne facem noi viata frumoasa si sa lasam si de la noi ( unul de le altul)si sa mergem mai departe dar amandoi in acelasi sens . Totul este sa comunici si sa spui lucrurilor pe nume chiar daca uneori doare, stiu sigur ca daca exista iubire trece si o poti lua de la capat ziua urmatoare .Imi spun tot timpul "Dumnezeu ne iarta pe totii si noi suntem multi noi de ce nu putem ierta sau nu ne putem ierta? " Eu iubesc dar nu stiu daca sunt iubita in aceiasi masura dar un lucru stiu sigur " NU MAI POT IUBI PE ALT CINEVA ASA CUM IL IUBESC PE EL ".Va sarut si va doresc o zi buna si o viata frumoasa.
Acum ,3 luni in urma,am decis shi eu sa pun capat la o relatie,care a durat 17 ani.A fost o decizie foarte grea pentru mine,fiindca numai mie imi apartine .El n-a dorit despartirea,fiindca ii convinea situatia.Traia in 2 familii in paralel timp de 10 ani.Dar a venit o zi cind mi-am dat seama ca ma autoamagesc shi insashi relatiile au devenit insuportabile.Margaritarele nu trebuie aruncate porcilor!Voi,fetelor,meritati mai mult!Acum traiesc o viata mai plina,sunt mai vesela,mai optimista .Va veni ziua cind imi voi intilni jumatatea mea.Eu shtiu ,ca shi ea ma cauta.Shi sa nu regretati de trecut in nici un caz!
D,a e foarte greu..eu nici dupa 3 ani nu il pot uita..si nu e persoana rea..dar niciodata nu l-am inteles ce vrea..stiu ca tine la mine, tin si eu la el, eu il iubesc, isi da seama dar nu suntem impreuna, pentru ca niciodata nu mi-a vorbit de viitorul nostru, doar ne vedeam cind ii abatea lui, si atit. Stiu ca nu are pe nimeni, stiu ca ar vrea sa fie cu mine, dar nu ACUM. i-am dat de inteles atitea ori ca ash vrea sa fiu cu el, am facut atitea, dar nu ma mai pot injosi, chiar el mi-a spus ca merit pe altcineva, un om serios in dragoste. Am hotarit chiar acum jumate de an ca nu ii mai dau de stire dupa ce am citit paulo coehlo, atragindu-mi atentia paragraful urmator: "E IMPORTANT SA LASI ANUMITE LUCRURI SA TREACA. SA LE DAI DRUMUL, SA TE DESPRINZI DE ELE. OAMENII TREBUIE SA INTELEAGA CA NIMENI NU TRISEAZA, UNEORI CISTIGAM, ALTEORI PIERDEM. NU ASTEPTA SA TI SE DEA CEVA INAPOI, NU ASTEPTA SA TI SE RECUNOASCA EFORTUL, SA TI SE DESCOPERE GENIUL, SA TI SE INTELEAGA IUBIREA. INCHEIE NISTE ETAPE. NU DIN ORGOLIU, DIN NEPUTINTA SAU MINDRIE, CI PUR SI SIMPLU PENTRU CA ACEL LUCRU NU SE MAI POTRIVESTE CU VIATA TA. INCHIDE USA, SCHIMBA DISCUL, FA CURAT IN CASA, STERGE PRAFUL. INCETEAZA SA MAI FII CINE ERAI, SI TRANSFORMA-TE IN CINE ESTI".
este f greu sa te desp de cineva.si eu am trecut prin asta.m-am desp de el pt ca era mai mult un chin ceea ce traiam:ma controla,era gelos peste masura si nu mai suportam.am stat o perioada desp acuma ne-am reimpacat...nu ca nu as putea sta fara el ci pt ca s-a schimbat...am obs eu acest lucru...deocamdata e bn..dar si in cazul tau angelica poate se mai poate face ceva..in caz contrar trebuie sa reusesti sa treci peste..de ex daca m-as desp din nou de el,eu as putea,ca am invatat sa fiu indiferenta la astfel de lucruri..poate nu e bine,dar ma ajuta f mult de cele mai multe ori.toate cele bune
nu am avut niciodata puterea sa ma despart cind am incercat totul sa oprit in loc de acea am iertat ani la rind si sub nici o forma nu as putea trai fara el
CAND FACI PASUL SA TE DESPARTI SA O FACI CU TOT SUFLETUL SI SA NU TE MAI UITI IN URMA CA DUPA ACEEA VIN IAR REGRETELE SA FII F HOTATATA SI DECISA CA E MULT MAI BINE
Am trecut printr-o astfel de experienta, anul trecut i-am pus capat, acum iubesc din nou, sunt fericita. A fost doar un vis urat, din care m-am trezit in timp util. O zi frumoasa va doresc!
Fiecare experienta dureroasa e bine sa o privim ca pe o PROVOCARE si sa o acceptam asa cum este. In durerea noastra cea mai mare sa avem mereu SPERANTA ca nu suntem singuri si ca intotdeauna dupa furtuna soarele va straluci cu putere si pe strada noastra. IUBITI pe toti cei care ii intalniti, fie ca va fac bine, fie ca va supara, CA PE VOI INSIVA. Nu uitati ca si acel om care va face rau are o farama din Dumnezeu. O zi plina de fericire tuturor! :)
articolul acesta mi-a atras atentia pentru ca eu insami ma aflu in aceasta situatie... m-am despartit de sotul meu, nu din initiativa mea, ci a lui, insa doare atat de tare incat nici nu poate fi exprimat in cuvinte... desi, la randul meu, am fost ranita foarte tare de el, nu mi-l pot scoate din minte si din inima... si, numai cine trece prin asta intelege ce si cum se simte cu adevarat... fara sa vreau sa jignesc pe nimeni, insa acesta este adevarul... restul persoanelor pot vorbi si da sfaturi, dar dak nu ai trecut prin asta (si nici nu doresc absolut nimanui sa treaca prin aceasta situatie) nu poti intelege disperarea, melancolia, tristetea fara margini, tot tavalugul de sentimente care te cuprind cand te gandesti cum a fost, cum visati impreuna sa fie si ce s-a intamplat in cele din urma... tuturor celor care citesc aceste randuri, le doresc sa aiba forta, incredere si sa speram impreuna ca in cele din urma ceva bun ni se va intampla si noua, iar aceasta perioada din viata noastra (pe care nu o vom uita oricum niciodata) va fi doar un vis urat...
Posteaza comentariu