Am un prieten sau aveam, nici macar nu stiu cum sa ma mai raportez, desi am intors situatia pe toate partile. Indiferent daca il aveam sau il am, e vorba despre barbatul (mai bine zis baiatul - eu am 22 de ani, el 23) pe care il iubesc. In fine, problema datatoare de ample neplaceri si complicatii si motivul pentru care ajung in situatia de a ma "pierde" este ca atunci cand ajungem intr-o situatie de conflict cu radacini adanci, echilibrul dintre noi doi efectiv se distruge. Eu ma astept ca intre noi doi sa existe o legatura "metalica", adica sa primeasca lovituri, sa se zgarie, sa arda, sa doara, sa se indoaie, dar sa nu se rupa pur si simplu, asa banal, ca si cum ar fi firesc.
Ce se intampla concret? Ne certam intr-un mod evident sau subtil - fara sa ne enervam complet sau intr-un procent mai mare de 50% - si... totul dispare. El se intalneste cu prietenii, nu imi mai raspunde la telefon, nu imi mai da niciun semn, eu disper, plang, ma zbat, ma gandesc cum sa rezolvam, ce sa rezolvam, ma consum. El dupa o vreme de "pauza", o zi de regula, uneori doua, da un semn - vine sa-si ceara iertare sau sa-mi reproseze ceva sau nu da niciun semn si vorbim abia dupa ce reusesc sa dau eu de el. Timpul asta scurt e ingrozitor, ma consuma prea mult. De multe ori incerc sa-mi impun a gandi pragmatic, zic eu, adica sa ne despartim. Stiu ca as fi mai fericita, n-as mai simti atata suferinta. Imi doresc sincer despartirea daca ea apare ca fiind cea mai constructiva solutie. Deocamdata nu stiu ce anume este constructiv in aceasta situatie.
Dar, eternul "dar",... eu nu imi doresc sa traiesc fara el. Imi doresc mai degraba sa ajung sa inteleg complet ce-mi transmite prin atitudinea asta pe care eu o gasesc tampita. Recunosc cand ma aflu in dificultate si nu stiu ce sa fac. Sunt incapabila sa comunic, nu ma mai pot concentra asupra ceea ce simt, ci numai pe conversatii superficiale de genul: "Ce se intampla?", "De ce ai facut asta?". Nu mai stiu sa formulez exact ce imi doresc sa spun. Stiu ca de multe ori il provoc sa "imi faca rau" ca sa spun asa, si asta pentru ca nu inteleg de ce continui sa il provoc, iar pe moment nu imi dau seama ca asta fac, de abia dupa ce vad efectul.
In al doilea rand, nu pot sa traiesc despartirea. Nu pot sa continui sa "exist" dupa ce stiu ca se "rupe" legatura dintre noi. Nu pot sa mananc sau mananc prea mult. Nu ma simt in largul meu cu prietenii sau ma duc la fostii prieteni (parteneri) pentru a-i vedea cum ma complimenteaza. Nu ma concentrez la activitatile de rutina. Ideea e ca in astfel de situatii, cand el ma "lasa balta" o perioada, nu imi pot gasi minimul echilibru. Incerc noi artificii pentru a uita si dupa o vreme izbucnesc in plans si ma simt cuprinsa de disperare, apoi iar si iar, si totusi vad ca nu imbunatatesc nimic. Sau simplul fapt ca am scris acest mesaj e un nou artificiu... Va rog, ajutor.
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
A scrie un mesaj in care sa spui ceea ce spui este o forma de descarcare si de cautare. A scrie este o modalitate dar nu o rezolvare a situatiei. Scrisul poate sa fie "o modalitate" de a te descoperi dar nu este "modalitatea" de a te descoperi. Daca insa trecem peste scris in sine, vedem o poveste care suna asa:
Ingrozitor impreuna, de nesuportat separati
Doi oameni care traiesc impreuna si viata lor este un calvar. Ar vrea sa se desparta, dar daca o fac, pare imposibila vietuirea unuia fara celalalt. Legatura dintre ei este foarte puternica si totusi nimic nu justifica aceasta legatura dintre ei. Este ca si cum cele mai grele trairi ale fiecaruia se intalnesc cu cele mai grele trairi ale celuilalt. Multe angoase, multe frustrari, multe lucruri care parca vin din alte epoci. Cei din jur sunt de obicei derutati si nu inteleg mare lucru pentru ca ceea ce se intampla scapa logicii.
Un pacient care a parcurs o experienta similara a reusit sa divorteze. Dar dupa divort, de fiecare data cand trecea prin fata fostei locuinte, ochii ii "zburau" catre locuinta pentru a vedea daca ea este in casa. Totusi, cand erau impreuna, se ajungea la certuri. El a inteles partial ceea ce se intampla in el si a decis sa divorteze. Dar ce au in comun cei doi? Nu am de unde sa cunosc acest lucru insa...
Ce se intampla cu protagonista? Exista o pierdere a obisnuitului, celalalt nu mai este aceiasi persoana, ci are un impact major emotional, ca si cum ar provoca o trecere in alta epoca, perioada, etc. Procesul este aproape unul de transa ca si cum nu am mai fi azi aici ci ar fi "ieri, acolo" unde ieri poate sa insemne orice. Semnificatia acestui "ieri, acolo" este mult mai adanca decat pare. Prin aceasta "transbordare" se intra intr-o stare care va fi mereu la fel.
Solutia este simpla - rezolvarea acelui "ieri, acolo". Celalalt nu reuseste sa fie vazut asa cum este pentru ca mereu exista niste ochelari care muta scenariul de la realitatea celuilalt, la ceea ce inseamna in plan simbolic acea persoana. Si atunci? Cine este partenerul? In nici un caz ce este si ceea ce reuseste sa produca autoarea mesajului.
Raspunsul nu este in comportamentul celuilalt, ci in ceea ce se intampla in sufletul autoarei. Pana cand acest lucru nu se intampla, jocul celor doi va continua. O alta dilema este trairea autoarei in situatia de separare - o stare de disconfort, depresie, anxietate. Dar starea este mult mai dificila intrucat si separarea are o semnificatie aparte ca si jocul cu partenerul - este o trimitere spre o experienta aparte.
Singura varianta rezonabila de abordare a situatiei este intrarea intr-o psihoterapie intrucat, inteleg, alte variante au fost epuizate. A intelege ceea ce se intampla este cu mult mai dificil decat pare insa posibilitatea de a intelege ceea ce se intampla exista iar acest mesaj denota capacitatea de a reusi sa inteleaga ceea ce a fost. Raspunsul nu este in prezent, ci in trecut.
centrupsihologie@gmail.com
www.centrupsihologie.ro">
Pentru a putea sa primiti un raspuns, va recomand sa procedati astfel:
Asezati-va in fata computerului iar in acest interval nu mai faceti altceva. Scrieti mesajul catre adresa iubire@eva.ro, fara sa stergeti nimic, desi pot sa apara erori sau greseli de dactilografiere. O data terminat mesajul, dati "send". Nu este necesar sa scrieti mai mult de 15 minute. Aceasta modalitate asigura trimiterea unui continut psihologic liber si nu a unuia cenzurat. In acest mod ma ajutati sa va pot raspunde.
Foto: Vasile Camara/Vista
Sedinte de consiliere psihologica de cuplu - Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, Bucuresti - Timisoara
Contact: centrupsihologie@gmail.com, 0722 453 906, 021 / 326 40 43; Bucuresti - Str. Unitatii, nr. 79-91, et. 1, sector 3 (zona Baba Novac)
br>
Posteaza comentariu