Rolul mamei in cuplu

Ma numesc Gabriela si vreau sa ma ajutati, am fost cu un baiat, M., 4 luni. Ne iubeam asa mult incat ne facusem chiar planuri de nunta dar dupa 4 luni a intervenit mama in relatia noastra si ne-a despartit (facandu-l pe el in toate felurile, incercand sa ma influenteze pe mine ca nu are bani si nu are cu ce sa ma intretina - ceea ce mie nu imi pasa pentru ca nu il iubesc pentru ce are in buzunar ci pentru ce are in suflet). Maine este ziua mea si ne facusem planuri ce facem de ziua mea, unde mergem, cum imi serbeaza ziua de nastere, dar s-a spulberat totul in clipa cand mama a intervenit.

De ziua mea nu mai vreau acele planuri, tot ce imi doresc este sa ma impac cu el si sa reinviem planurile facute odata pentru ca il iubesc enorm, mi-as da viata pentru el. Nu mai suntem impreuna de 2 luni si jumatate dar dragostea mea pentru el a ramas la fel de mare. Nu mai vrea sa ne impacam din cauza mamei, spune ca nu mai vrea sa fie umilit si sa ne desparta iar mama. Tot ce vreau de la voi este sa ma ajutati, sa imi dati un sfat, ceva: ce pot face sa ma impac cu el. Va rog din suflet sa ma ajutati. Multumesc

Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:

Acest mesaj are in vedere o relatie aparte in relatia dintre mama si fiica sau mai general spus - intre mama si copil. O mama isi doreste sa aiba un copil aproape de ea. Este in firea lucrurilor sa fie astfel. Mama isi doreste in momentul nasterii ca acest copil sa fie pentru ea. Nasterea copilului devine astfel o stare aparte si contine in sufletul mamei un nou rol - rolul de mama care, pentru multe femei reprezinta cel mai important rol din viata lor.

Pe masura ce trece timpul, copilul se individualizeaza, devine autonom, isi capata existenta proprie si personala. Daca la inceput reusea sa existe numai prin intermediul mamei care juca un rol de intermediar intre lumea exterioara si copil, treptat el invata sa se descurce singur. De la a manca singur, a merge la olita pana la operatii din ce in ce mai complexe.
Vina o varsta la care copilul merge singur la scoala, se descurca cu prietenii. Copilul, pe masura ce inainteaza in varsta, devine o persoana tot mai pe picioarele lui.

Treptat, treptat, copilul ajunge un adolescent, de regula rebel, care se razvrateste impotriva tuturor. Cauta in fapt propria individualitate dincolo de limita impusa de familie: cine este el in relatia cu lumea, cu oamenii din afara sa, cu propria sexualitate, cu colegii de acelasi sex si cu aceia de sex opus. Aceasta este perioada sa de manifestare si de afirmare.

Dupa aceasta perioada, copilul se transforma in ceea ce este - un barbat, o femeie. De fapt in actuala perioada adolecenta nu se termina la 18 ani, iar la 20 ani cei mai multi oameni sunt tineri adolescenti. Dar aceasta este o perioada de autonomie. Tanarul este autonom. De regula, nu are o independenta financiara si afectiva. Inca este in intretinerea parintilor pe de o parte iar pe de alta parte face lucrurile asa cum considera el ca este necesar sa le faca.

Din aceasta perioada de autonomie ne asteptam sa ajungem intr-o noua epoca si anume, in cea de independenta in care deciziile, manifestarile personale sunt rodul propriilor capacitati, al propriei inteligente si al sentimentelor pe care le are.

Daca observam aceasta curgere, vedem ca scopul unei educatii reusite este cel in care o mama si un tata pregatesc copilul pentru a fi pe picioarele lui; intr-o traducere afectiva a ceea ce simte mama ar insemna o sintagma de tip: "imi pregatesc copilul pentru a-l pierde". Scopul educatiei este independenta in actiunile efectuate.

Se intampla insa ca sentimentele mamei sa fie mult mai puternice decat acest mers natural. Mama va cauta sa isi tina copilul aproape de ea, sa nu-l lase sa se afirme. In acest sens va actiona sub toate variantele posibile sub lozinca "bine pentru tine".

Afectiv ii este teama de singuratate, de a pierde ceea ce are mai de pret pe lume - copilul. In plan cognitiv mama este, de regula, absolut sincera. Ea crede cu adevarat, in cele mai multe cazuri, ca lucrurile chiar asa stau cu persoana care doreste sa formeze un cuplu cu fiica sau fiul. Reactia naturala este de gelozie sau de respingere fata de acest individ care urmareste sa ii fure fiica.

Recunoasteti modelul? Este cel al soacrei. Oare bancurile cu soacre si nurori sau gineri sa fie intamplatoare? Cum in aceasta lume nu exista intamplare ceea ce putem spune este ca relatia dintre o soacra si un pretendent al fiicei sau al fiului este una de concurenta si de lupta pentru afectiunea, atentia sau pentru persoana care este in mijlocul acestui razboi mai bizar.

In fapt mama ta, Gabriela, nu face decat sa afirme iubirea pe care ti-o daruieste si nu vrea sa te piarda. Banuiesc ca simti acest lucru si ti se pare firesc sa o asculti in ceea ce are de spus. Insa modalitatea pe care o adopta este una de atac si de razboi cu prietenul tau. Vrea ca tu sa nu simti nimic pentru el. Tu resimti ruptura intre ceea ce simti pentru mama ta si ceea ce simti pentru prietenul tau. Spui ca nu vrei sa-l pierzi dar ai senzatia ca ai putea sa-ti pierzi mama, sa-i pierzi iubirea, sa o pierzi pe ea.

A sosit oare vremea ca Gabriela sa taie coordonul ombilical prin care este legata de mama sa?

Prietenul tau pare a simti nevoia de a fugi cat mai departe pentru a nu fi implicat intr-un razboi pe care simte ca il poate pierde? Putem banui dar nu putem sa fim convinsi ca lucrurile stau intr-adevar astfel.

Ce poti face? In mod sigur ai putea sa lamuresti ceea ce simti pentru mama ta. In mod sigur ai putea sa alegi si sa pastrezi ceea ce simti. Lamureste problemele cu mama si vei putea sa mergi mai departe. Nu prietenul tau este problema principala, ci ceea ce se intampla intre tine si mama ta. In relatia cu el, poti sa-i spui liber ceea ce simti si ceea ce vrei. Cere-i ajutorul daca simti nevoia sau ajuta-l. Comunica cu el iar daca te iubeste te va ajuta si il vei ajuta. Dar mai intai de toate este necesar ca tu sa intelegi foarte bine ceea ce simti tu pentru mama ta.

Iti doresc sa faci aceasta excursie in tine cu Eul Autoreflexiv iar rezultatele se vor vedea acum sau mai tarziu.
Si daca vei avea un copil sa nu uiti ca scopul educatiei este independenta copilului in conformitate cu varsta pe care o are.







Arhiva