Nu era insa nici un fel de implicare sentimentala sau de alta natura. Pur si simplu ne povesteam unul altuia tot ce aveam pe suflet. Adevarul este ca numarul mesajelor trimise zilnic depasea 8-9. In orice caz.. ma simteam mai linistita pentru ca aveam cui sa ii povestesc despre problemele relatiei mele, si mi se parea ca primesc sfaturi destul de bine gandite. Aceste discutii cu acel baiat nu i le-am ascuns prietenului meu pentru ca efectiv nu aveam ce ascunde. Totul s-a schimbat insa in momentul in care a aflat ca vorbeam foarte des cu acel baiat, repet, intotdeauna prin mesaje. Atunci, a pus capat relatiei noastre, pentru o vreme, crezand ca intre mine si el era ceva mai mult. Nu mi-a oferit nici pana astazi ocazia sa ii explic care era realitatea, caci refuza orice comunicare cu mine.
M-a rugat sa ii las un timp de gandire, sa se linisteasca, sa vada daca mai poate continua. Insa mereu a lasat sa se inteleaga ca mai exista sanse ca noi doi sa mai continuam relatia. Totusi, de aproape 2 saptamani nu a mai dat nici un semn, si nici eu lui de teama sa nu il stresez. Cum oare pot sa il fac sa inteleaga ca nu a fost decat un amic pentru mine, daca el nu vrea sa auda nici o explicatie de la mine? Imi este foarte greu fara el, si nu vreau sa pierdem o relatie care a mers foarte bine din astfel de motive copilaresti. El mi-a dat toate aceste vesti printr-o scrisoare in care vorbea de demnitate si orgoliu.
Nu am avut de atunci nici o sansa sa stam ca oamenii de vorba, sa ii explic situatia. Nu a vrut sa ma vada in fata ochilor. M-ar ajuta foarte mult parerea dumneavoastra despre acest comportament copilaresc al sau (are totusi 20 de ani), si sa-mi spuneti cum ar trebui sa ma comport pentru a-l aduce din nou langa mine.
Va multumesc".
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Iata o poveste de dragoste ce debuteaza intr-un mod foarte cunoscut / a existat o perioada in care totul merge perfect. In povesti totul se termina cu: "si au trait fericiti pana la adanci batraneti". In viata lucrurile sunt invers: "Eu si cu prietenul meu eram impreuna de aproape doi ani si mai bine. Relatia era perfecta".
La un moment dat, cei doi ajung intr-o situatie destul de incordata. El simte o nevoie, ea alta nevoie. Iar cele doua nevoi par a se exclude reciproc. De fapt, este o forma de comunicare intre ei prin care incearca sa transmita un mesaj unul catre celalalt. El incearca sa spuna un lucru simplu: "Am nevoie de timp pentru mine. Ei sunt prietenii mei si nu vreau sa renunt la ei. Eu am orgoliul meu". Pe de alta parte poate, incearca sa transmita un mesaj si prietenilor sai. Nu as putea sa stiu care este acest mesaj, dar el poate suna ceva in genul: "sunt o persoana care este autonoma si independenta". Specific varstei este perioada de afirmare puternica a independentei.
Mai corect spus, vorbim despre incapacitatea de comunicare autentica ce se stabileste intre oameni. Oamenii spun tot felul de lucruri - vorbesc despre sport, dragoste, muzica, oameni dar mai rar comunica direct cu celalalt pe o lungime adecvata de unda. Evident, capacitatea de comunicare este o trasatura importanta care ar putea sa o ajute pe cititoarea noastra. Pentru ca aceasta comunicare sa functioneze pentru mai departe este necesara o forma de relationare prin care sa poata spune ceea ce are de spus si sa poata sa aiba acces la ceea ce simte si la ceea ce traieste celalalt si propria persoana.
De obicei nu reusim sa integram si sa comunicam ceea ce este neclar in noi. Daca nu ne este clar ceea ce simtim, capacitatea noastra de comunicare scade sensibil. Aceasta a fost problema cuplului tau, Adriana - in el nu ai reusit sa gasesti comunicare. Fara a cauta vinovati ci doar cauze, putem vorbi despre o contributie comuna. Pe de o parte ai vrut sa-i atragi atentia (probabil), pe de alta parte ai fost nevoita sa faci asta deoarece ai vrut sa ajungi la sufletul lui.
In acelasi timp, ai gasit pe cineva care te putea asculta - ai gasit posibilitatea sa comunici. Este un lucru autentic ceea ce s-a intamplat intre tine si fratele prietenei tale. Faptul de a face ceva ce partenerul tau nu putea a fost resimtit ca un act de tradare. In timp, comunicarea nu s-a intamplat - el s-a refugiat tot mai mult in lumea lui compusa din prieteni, iar tu in lumea ta compusa dintr-o singura persoana. Intr-un fel, s-ar putea spune ca v-ati izolat reciproc unul de celalalt - poate ca sunteti doi oameni care se cauta dar nu stiu sa exprime asta. Dar daca lucrurile au luat aceasta forma oare nu s-a intamplat in conformitate cu nevoile voastre autentice care au existau sub aceasta forma la un moment dat?
"Atunci, a pus capat relatiei noastre, pentru o vreme, crezand ca intre mine si el era ceva mai mult". Asa precizezi tu - ma intreb daca, intr-un anumit sens, nu are si dreptate - intre tine si fratele prietenei tale exista o autenticitate si o comunicare pe care cu el nu ai reusit sa o obtii. Este foarte mult si putine persoane beneficiaza de astfel de oameni in jurul lor - oameni care pot sa le incredinteze aspecte din sufletul lor si sa simta ca celalalt rezoneaza la asta. Mai departe spui: "Nu mi-a oferit nici pana astazi ocazia sa ii explic care era realitatea, caci refuza orice comunicare cu mine". Intr-adevar, eroarea de comunicare continua la un nivel accentuat si acum ia forma adevarata: "poti sa vorbesti fara sa spui nimic", "dupa cum poti tacea si vorbi din sufletul tau". Exista multi oameni care fac astfel. Poate ca ceea ce se intampla acum este un fapt autentic pentru ca prezinta situatia asa cum este: el refuzand situatia, tu cautand comunicarea.
Este dificil pentru tine sa simti ca te lovesti de un zid de tacere. Dar oare nu era un zid similar si in urma cu 2 saptamani? Doar ca atunci aveai o imagine a lui. Pana acum tu ne-ai scris despre absenta comunicarii. Dar, totusi, ce poti face pentru a-l aduce din nou langa tine? Iata intrebarea ta. Insa eu as modifica un pic intrebarea: Ce ai putea face pentru ca el sa invete sa comunice cu tine? Sau: El vrea sa fie cu mine?
As putea sa continui sa incerc sa gasesc forme noi de comunicare insa, in ansamblu, problema ta este una simpla - ce poti face pentru ca el sa comunice cu tine?
Sa-ti inventariez formele de comunicare existente in prezent: A discuta "face to face". A scrie mesaje. A sune la telefon indiferent daca este fix sau mobil. A scrie sms. A trimite scrisori. A da dedicatii la radio, tv, etc. a apela la prieteni si prietene pentru a-i transmite un mesaj. Etc. Dar oare ce ii poti spune pentru ca el sa inteleaga ceea ce simti? Este el pregatit pentru aceasta comunicare cu tine? Va reusi el sa iti indeplineasca nevoile astfel incat tu sa simti satisfactie? El iti vorbeste de demnitate si orgoliu. El iti vorbeste de ceea ce simte si incearca sa fuga de ceea ce simte. Demnitate pentru el, oare ce inseamna?
Sper ca aceste intrebari sa fie un reper pentru tine. In acelasi timp, este necesar sa clarifici cu tine insati ceea ce simti pentru el, ce vrei de la el, ce iti doresti. Cand tu vei avea clare aceste lucruri, atunci tu vei reusi sa obtii ceea ce doresti in masura in care vei gasi rezonanta in sufletul lui.
Concluzie
Comunicarea este un domeniu complex intr-un cuplu care necesita mult efort si nu oricine poate reusi. Cand reusim sa avem curajul sa comunicam, atunci iubirea ne poate ajuta. Daca tu inveti sa comunici atunci o va face si el daca te iubeste. Poate ca partenerul tau este prea prins in el insusi sau poate este prea prins in imaginea pe care ceilalti o au despre el. Tu vrei sa-l intelegi. Esti dispusa sa intelegi lucrurile chiar daca ele intra in contradictie cu ceea ce stii? Partenerul tau, oricine ar fi el, are nevoile lui - el vrea sa fie pe picioarele lui. El vrea sa fie independent. El vrea sa tina la imaginea lui. El vrea tandrete. El vrea sex anal. El vrea... Sunt multe posibilitati si nu le pot enunta aici pe toate.
Seamana cu povestea voastra? Poate ca aceasta incapacitate de comunicare este o stare pe care o aveti si voi. O sa va rog sa-i transmiteti Adrianei mesajele voastre in care sa-i spuneti cum ati gasit voi modalitatea de comunicare cu partenerul vostru. Cum ati reusit sa depasiti astfel de momente. Puteti trimite mesajele pe adresa: iubire@eva.ro, cu titlul: Pentru Adriana. Noi i le vom retrimite.
Posteaza comentariu