Mai intai trebuie sa va spun ca citesc cu mare interes sfaturile dumneavoastra si cu surprindere va marturisesc ca ele contin un mare adevar care cateodata ramane doar scris in acele randuri fara ca noi sa incercam sa-l aplicam in viata noastra cea de toate zilele. Poate chiar asta este una dintre problemele noastre, ale cititorilor: sa punem in practica acele sfaturi, nu doar doar sa le dam dreptate in momentul citirii si atat. Oricum, sa revin la ceea ce vreau sa va spun.
Traiesc o frumoasa poveste de dragoste, una ideala (din punctul meu de vedere), exact asa cum mi-am dorit vreodata; fara sa fi avut vreodata curajul sa-mi imaginez ca ar fi posibila. Si totusi mi-as dori sa stiu cum pot face diferenta intre o dragoste ("foc de paie") si o dragoste adevarata. Sunt convinsa ca exista unele semne dupa care as putea sa-mi dau seama, dar in momentul acesta, oricat mi-as framanta mintea, nu pot sa le gasesc. Alteori, ma gandesc ca poate n-ar trebui sa ma gandesc la lucruri de acet gen si sa las totul sa decurga in modul lor firesc si sa iau atitudine atunci cand e cazul dar... ca intotdeauna exista un dar..iar ma gandesc ca e mai bine sa previi decat sa vindeci! In speranta ca m-am facut inteleasa, va multumesc anticipat si astept cu nerabdare sfaturile dumneavoastra in legatura cu cele ce v-am spus mai sus.
Cu stima si respect, Anca Ionescu.
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Anca,
Ceea ce sugereaza mesajul tau este o anumita temere destul de raspandita dar, in acelasi timp, si mai greu de inteles din punct de vedere logic: "Ceea ce este frumos poate fi un simplu foc de paie". S-ar putea traduce cam asa: "Un lucru frumos este un lucru pe care eu pot sa-l pierd" sau "Este ceva ce-mi place, ce ma bucura. Sigur se va intampla ceva rau". Este poate acel gand inconstient de vinovatie conform caruia cand mi se intampla ceva care ma bucura sau ma incanta sa mi se intample ceva cu adevarat rau. Acest temei sta la baza unor superstitii. Lasi impresia ca nu tu ai avea dreptul sa traiesti o frumoasa poveste de dragoste. Gandirea iti spune ca ceea ce este frumos nu poate dura la nesfarsit.
Pe de alta parte, este normal ca lucrurile sa stea astfel: dupa perioade bune, urmeaza perioade negative. Important nu este asta, ci ca variatiile sa nu fie foarte mari. De fapt, nimic nu dureaza la nesfarsit.
Ceea ce nu prea pare logic este altceva: Daca tu resimti ceea ce ti se petrece ca fiind "ideal", atunci ce ar fi de "vindecat"? Poate eventuale viitoare dificultati si probleme. Poate iti este teama ca ceva nu va functiona.
In orice caz, tu scrii destul de mult despre o anumita stare de a ta. Ca si cum tu va trebui sa suferi o dezamagire? Iti este teama de aceasta dezamagire si, cumva, acesta este un temei in baza caruia privesti relatia cu el. Sau poate in general relatia cu barbatii?
Lasi sa se inteleaga ca ai doua variante:
- sa te bucuri de clipa prezenta fara a-ti pune problema viitorului care poate fi si altfel;
- sa iti faci in permanenta griji, sa identifici semne importante care sa-ti confirme / infirme ceea ce simti.
De fapt, aceste doua variante sunt doua temeiuri de a aborda relatia cu ceilalti. Doua posibile temeiuri in baza carora luam tot felul de decizii. Aceste temeiuri sunt definitorii. Cum poti evalua?
Ti-as propune nu un raspuns, ci 3 intrebari:
- te simti bine in aceasta relatie? Simti ca iti da o stare interioara buna? Ca te simti fericita si implinita?
- simti ca iti este utila si esti eficienta? iti aduce o stare de bine?
- cum ai ajuns oare sa privesti viata prin intermediul acestor temeiuri? Pe undeva prin istoria ta ti-ai definit un stil. Poate cunoscand cum ai ajuns sa il ai viata ta a luat forma pe care o are astazi. Sunt 3 intrebari care merita sa le punem in orice situatie de cuplu. 3 intrebari care ne permit sa evaluam starea de sanatate a cuplului.
Prima intrebare se refera la ceea ce simtim in sufletul nostru. Spre exemplu atunci cand suntem cu partenerul ne putem simti cu totul diferit de cum suntem. Un exemplu - un protagonist al sedintelor de psihoterapie spune: "cand sunt cu prietena mea devin altul, de obicei sunt un tip glumet, imi place sa ma exprim. Cand sunt cu ea devin mereu preocupat si foarte serios". Evaluarea starii noastre interioare este un prim criteriu. Daca observam in noi insine o stare negativa cand suntem cu celalalt aceasta poate insemna ca relatia nu ne place, ci avem un alt motiv pentru care suntem in ea. Ne tine ceva care nu este alegerea noastra.
A doua intrebare se refera la starea de eficienta. In cazul cuplului, intrebarea poate fi reformulata astfel: "creez o stare utila mie si partenerului? Eu pot sa ma simt bine, insa partenerul se poate simti rau. Aceasta nu presupune in mod automat ca un cuplu functioneaza, ci dimpotriva, exista stari negative care in timp se vor accentua si au un potential puternic de dezorganizare la nivelul cuplului.
Daca de exemplu iubesti, iar starea de fapt te dezorganizeaza, te duce la o stare in care esti incapabila sa faci altceva nu este un aspect pozitiv ci, dimpotriva, conduce la pierderi importante in viata ta. La fel este si situatia partenerului. Un cuplu functioneaza cand starile de bine si de eficienta ale ambilor parteneri reusesc sa se armonizeze. Lucrul acesta se invata in perioada de cunoastere reciproca. Este ca si perioada de proba la un serviciu. Timpul ramane sa raspunda.
Ultima intrebare este utila calitativ, in sensul ca, pot identifica lucrurile care ma promoveaza, care ma fac sa exist cu adevarat. Prin intermediul partenerului poti afla cine esti, ce esti, sa descoperi noi stari in tine. Cu alte cuvinte, sa-ti imbogatesti universul interior, fiinta. Pentru aceasta este necesar contactul cu tine insati prin intermediul Eului Autoreflexiv.
Aceasta ultima intrebare iti permite sa stii si daca relatia ta ar fi mai mult de factura nevrotica sau este una in care tu te simti autentic. Aici problema care apare este cea ca un sentiment poate avea multe cauze: pe de o parte, poate fi consecinta a ceea ce simt si implicit a ceea ce sunt. Pe de alta parte, poate fi consecinta unui atasament nevrotic - pentru a nu fi singura, o femeie se poate agata de partener si incerca sa-l sufoce cu ceea ce ea numeste "dragoste". Starea aceasta de atasament nevrotic se manifesta in cazul multor mame care s-au separat de tata si care se ataseaza de copil cu scopul de a-l "iubi". De fapt, de a se atasa de el pana la "sufocarea" dreptului sau de a se manifesta.
Pentru a incheia intrebarea ta, se mai poate pune si asa: "este o dragoste adolescentina sau adulta"?
Daca gasim raspunsul la aceste trei intrebari, atunci este necesar sa stim ca putem merge mai departe pe acest drum al acestui cuplu. Aceasta insa presupune sa ne asumam si riscurile unei relatii. O relatie se construieste in timp, daca e "foc de paie" sau alt tip de foc, vom sti pe masura ce timpul ne va raspunde. De obicei, in dragostea adolescentina, exista mult foc si putin loc in care sa arda. Astfel incat ceea ce este de ars se mistuie repede.
Focul (de paie sau alt tip de foc) este o stare a materiei care este utila omului. Dar focul si arde, focul si mistuie. Focul distruge. Focul insa prepara hrana si este o modalitate de constructie. Focul este util si este periculos. Sa te joci cu focul este o stare naturala, insa si periculoasa.
Cert este ca, daca vei gasi modalitatile de constructie a focului astfel incat sa nu te arda, vei reusi sa treci intr-o noua epoca. O epoca in care vei putea sa-ti construiesti viata.
Asadar, tu vei alege alaturi de partenerul tau daca este un foc de paie sau nu. Ceea ce este cert in acest moment este ca exista "foc". Si eu cred ca acesta este principalul tau castig in acest moment. Indiferent de ceea ce va fi, tu vei castiga ceva - Faptul ca acum simti o stare speciala.
Posteaza comentariu