Sunt dependenta de el
Sa fug sau pur si simplu sa plec?
Ma simt sufocata de dragostea lui
Teama de viitor?
"It's a kind of magic"
"Foc de paie" sau dragoste adevarata?
Ce este orgasmul?
Cum as putea comunica din nou cu el?
Comportamentul lui ma face sa ma indoiesc de mine insami
O parte din mine vrea sa plece, cealalta sa ramana
Vreau sa fiu cu iubitul meu, dar nu vreau sa-mi supar parintii
Ce alegere sa fac?
Da sau nu?
Nu stiu cum sa trec peste despartire
Rolul mamei in cuplu
Nu ocoliti scrisoarea mea
Doctori si doctorii
Exista o "masura" a sentimentelor?
Iubirea ca stare adolescentina sau iubirea matura?
Despre iubire si nu numai!
Prietenul meu nu mai vrea sa facem dragoste pentru ca suntem "incompatibili"...
Ajutati-ma sa ma inteleg
Dificultatea de a alege
Voi avea iar incredere intr-un barbat?
Am un sot infidel
Viata langa el e un cosmar
Sentimentul de vinovatie
Iubesc un barbat casatorit
Simt nevoia sa fiu iubita si sa iubesc
Nu pot ajunge la orgasm
Nu am incredere in mine
Teama de a fi inselata
Nu mi-a spus ca are deja o prietena
Iubire normala?
Indragostita la 52 de ani?
Sotul meu are cont pe un site de matrimoniale
Sunt indragostita de un alt barbat
Nu stiu ce sa fac!
Ma simt atrasa de cumnatul meu
Nu stiu ce e bine si ce e rau...
Vreau sa scap de o iubire imposibila
Ingrozitor impreuna, de nesuportat separati
Comentarii (1)
Ca si alte femei povestea mea ....e cam asa:iubesc un barbat insurat....stiu ca multi cred ca e usor sa fii a doua:te bucuri de un iubit tandru,mereu bine dispus.In realitate scenariul nu e chiar asa.Te bucuri dar cu vinovatie,pe fuga si pe ascuns ...de cateva clipe.Multi deja ma condamna...odata si eu as fi fost scandalizata de asa o poveste,dar mi-am dat seama ca in viata lucrurile nu pot fi vazute doar in alb si negru...intotdeauna exista nuante.Sentimente,stari dincolo de control,de limitele moralei.El a fost primul din viata mea...Inainte eram o persoana responsabila,serioasa...acum sunt nesigura si parca dependenta de el...Iesim impreuna mereu,ii cunosc prietenii...iesim si cu ala mic al lui....asta inseaman ca nu mai am respect pentru ceva sacru?.. De un milion de ori am zis ca renunt si nu a fost asa...am zis ca merit mai mult decat firmituri de iubire,...de ce eu sa am parte de o iubire clandestina,la negru? Cateodata ma urasc pentru faptul ca sunt prea slaba...dar oare dragostea tine cont de bariere? Cu ce ma poate condamna lumea?Pentru faptul ca nutresc sentimente nobile...dragostea alege? Nu... Oare cum sa fac sa scap...de chinul ce ma apasa..trebuie sa revin la realitate...nu pot da cu piciorul la tit....dar de ce trebuie eu sa ma sacrific pentru ca copilul sa aiba un tata...sotia lui un barbat care sa-i fie aproape?SINCER...nu stiu ce as putea face....
Posteaza comentariu