Nimic nu este mai important pentru copii decât legăturile emoţionale profunde pe care le dezvoltă treptat cu părinţii lor. Acesta este un element important al creşterii şi educării copiilor. Iar aceste legături emoţionale puternice sunt la fel de importante şi pentru părinţi. Într-adevăr, ce poate fi mai emoţionant decât primul zâmbet al bebeluşului, primul gângurit, primul gest de "pa-pa", precum şi primele sunete care par a forma un cuvânt!
În acest articol, vom discuta mai întâi despre acele prime semne care preced gesturile, precum plânsul, zâmbetul şi încruntarea, apoi rolul important pe care îl joacă gesturile spontane în dezvoltarea comunicării cu copiii, analizând în cele din urmă avantajele şi dezavantajele de a trece dincolo de gesturile spontane pentru a-i învăţa pe copii o formă de limbaj al bebeluşilor.
Când începe dialogu și când se creează legăturile emoţionale?
Se considera în trecut că dialogul începe doar atunci când bebeluşul reuşeşte să rostească scurte propoziţii, în jurul vârstei de 18-24 de luni.
Desfăşurarea comunicării precoce cu copiii
În afară de primele ţipete şi semne de zâmbet şi încruntare, la început bebeluşul răspunde discursului părintelui prin mişcarea picioarelor şi, de la 3 luni, prin gângurit şi sunete făcute cu gura. Abia pe la 10-13 luni, majoritatea copiilor rostesc primele cuvinte care pot fi recunoscute. Dar nu vă imaginaţi că până atunci au ignorat limbajul. Studiile au demonstrat că, cu mult înainte de a rosti primele lor sunete, copiii sunt foarte conştienţi de limbaj. La naştere, pot să distingă limba folosită de mama lor (pe care au auzit-o în uter) de alte limbi, pot face distincţia între sunetele auzite precum /pa/ şi /ba/ şi, încă de la 8 luni, reuşesc să segmenteze fluxul vorbirii în cuvinte separate. Cu toate acestea, deşi învaţă să proceseze limbajul recepţionat încă de la început, le ia mult mai mult bebeluşilor să reproducă propriile sunete şi cuvinte. Gânguritul începe în jurul vârstei de 5-6 luni, când bebeluşii practică în mod repetitiv diferite sunete. Cu toate acestea, în pofida acestui exerciţiu de reproducere a sunetelor, sunt necesare încă 3 sau 4 luni înainte ca majoritatea bebeluşilor să rostească un sunet care să semene cu un cuvânt.
De ce durează atât de mult? Un motiv se datorează pur şi simplu dificultăţii de a dezvolta abilităţile de articulare astfel încât bebeluşii să poată pronunţa acele sunete care formează cuvinte. Într-adevăr, la început, abilităţile motorii grosiere ale copiilor prelevă faţă de cele fine necesare pentru a controla articularea cuvintelor. Aparatul articulator al copiilor se dezvoltă pe parcursul mai multor luni, putând ulterior pronunţa în limba engleză, sau franceză, sau japoneză, în funcţie de limba vorbită în mediul copilului. Muşchii din sistemele lor articulatorii sunt plastici şi se formează treptat cu ajutorul limbii pe care o aud şi pe care încearcă să o reproducă. Gânguritul joacă aşadar un rol crucial în formarea sistemelor noastre articulatorii. Dar bebeluşii comunică eficient, cu mult înainte să rostească aceste prime cuvinte magice. Aici gesturile joacă un rol esenţial.
Posteaza comentariu