După un vârtej de nopţi nedormite şi alăptări non-stop, probabil ai intrat deja într-o rutină cu bebeluşul tău. În aceste etape de dezvoltare timpurie, el este pregătit pentru şi mai multă interacţiune cu tine.
Lasă-l să se joace pe burtică
Lăsându-ţi bebeluşul să stea cât mai mult timp pe burtică îl vei ajuta să işi tonifice muşchii spatelui şi ai gâtului. Aşează o pătură pe podea si lasă-l să se joace pe ea. Ajută-l să se sustină în mâini, dar ai grijă să nu fie jucării sau pături in jurul feţei. Priveşte cum încearcă să işi ridice capul şi cum îl mişcă dintr-o parte în alta. Pentru început este de ajuns să stea între trei şi cinci minute, urmând ca gradual să creştem durata fiecărei sesiuni.
Zâmbeşte-i!
În jurul acestei vârste, bebeluşul tău începe să zâmbească, ceea ce reprezintă un moment emoţionant în viaţa oricărui părinte. Ţine-l în braţe, vorbeşte cu el şi zâmbeşte-i. Se va entuziasma de fiecare dată la auzul vocii tale şi la felul în care arată faţa ta şi va încerca să iţi imite mimica.
Citiţi împreună
Acum este momentul ideal pentru a începe să îi citeşti o poveste înainte de culcare.
După o zi plină de activităţi amuzante, o poveste înainte de culcare îl va adormi în cateva minute.“Nu trebuie să fii un expert în dezvoltarea copilului pentru a şti şi a putea să îi dai copilului tău un start bun în viaţă". Cercetările arată că, pe lângă satisfacerea necesităţilor de bază, un bebeluş are nevoie, în primul rând, de dragoste şi atenţie.
• Arată-ţi dragostea faţă de el, căci copilul are nevoie de dragoste ca să crească, dragostea fiind acea bază sigură de la care el porneşte să exploreze lumea. Dragostea, atenţia şi afecţiunea manifestată în primii ani au impact direct şi măsurabil asupra dezvoltării fizice, mentale şi emoţionale a copilului. Îmbrăţişările, atingerea, zâmbetul, încurajarea, ascultarea activă, joaca cu copilul sunt modalităţile prin care să îţi arăţi dragostea. Este important să răspunzi imediat plânsetului copilului în special în primele 6 luni de viaţă, dar şi după. Aşa se construieşte încrederea şi o legătură emoţională puternică părinte-copil.
• Ai grijă la nevoile de bază ale copilului – hrană sănătoasă, condiţii de viaţă optime.
Du-l periodic la pediatru şi la vaccinările obligatorii. Ai grijă de somnul lui căci perioadele de somn sunt momentele în care se formează conexiunile între celulele neuronale. Orice te îngrijorează despre alimentaţia şi somnul copilului notează şi întreabă pediatrul, nu aştepta ca micuţul să piardă în greutate sau să regreseze în evolutie.• Vorbeşte-i – căci copiii ai căror părinţi le-au vorbit pe vremea când erau bebelusi au un IQ semnificativ mai mare şi un vocabular mai bogat decât cei care nu au primit suficientă stimulare verbală. Aţi putea face acest lucru şi în timpul sarcinii pentru a începe procesul de conexiune emoţională. Vorbeşte-i când îi schimbi scutecul, când îl hrăneşti când îi faci baie, priveşte-l în ochi când vorbeşti. Nu te chinui să spui ceva inteligent, poţi numai să povesteşti ceea ce faci, dacă nu ştii ce să îi spui.
• Citeşte-i – cu voce tare căci aşa îi vei construi vocabularul, îi vei stimula imaginaţia şi îi vei îmbunătăţi abilităţile lingvistice. Cititul este momentul de răsfăţ şi socializare părinte-copil.
• Stimulează-i simţurile – dacă vrei ca micuţul să învețe despre oameni, locuri, lucruri trebuie să i le arăţi.
Fiecare nouă interacţiune îi aduce informaţii despre lume şi locul lui în ea. Un mediu bogat cu noi experienţe care stimulează simţurile, dezvoltă un creier activ. Atenţie, însă, la suprastimulare – nu se bombardează copilul cu stimuli 24 din 24 şi nici toate simţurile simultan. Asigură-te că ascultă muzică adecvată, că are loc pentru joacă în camera lui, că are jucării de culori, texturi, greutăţi diferite. Ai grijă la obiectele periculoase şi la siguranţa copilului.• Încurajează explorarea noului – prin jocuri şi jucării care depăşesc puţin capacităţile lui de moment, pentru a-l provoca, pentru a crea noi modalităţi de rezolvare a problemelor. Aici graniţa este foarte sensibilă între provocare, stimulare şi frustrare. Un copil care a primit jucării ce îi depășesc vârsta, poate ajunge să renunțe foarte ușor atunci când se întâlnește cu provocări.
• Aveţi grijă de voi
Una din cele mai mari dovezi de dragoste faţă de copil este aceea de a avea grijă de noi înşine, pentru a putea avea grijă de copil. Părinţii care sunt deprimaţi sau trişti nu sunt capabili să răspundă adecvat nevoilor copilului lor.
Studiile arată că bebelușii mamelor care suferă de depresie cronică au activitatea cerebrală modificată, ceea ce sugerează că şi micuţii suferă de depresie. De aceea în cazul în care identificaţi semne ale depresiei postpartum şi nu numai căutaţi ajutor specializat şi solicitaţi sprijinul membrilor familiei. Nu scrie nicăieri că trebuie să vă descurcaţi singure cu această situaţie. Sunteţi în primul rand responsabile pentru binele copilului."De asemenea dacă vă simţiţi epuizate nu ezitaţi să discutaţi cu partenerul pentru a împărţi responsabilităţile gospodăriei şi ale meseriei de părinte cu el, iar dacă sunteţi părinte singur înconjuraţi-vă de oameni care să vă poată susţine şi ajuta. Nu uitati să vă alocaţi periodic acel timp pentru propria persoană, în care să faceţi singure numai ceea ce vă place sau pur şi simplu nimic.” recomandă Cristiana Haica, psiholog expert Pampers
Posteaza comentariu