Fenomenul mamelor minore. 5 motive pentru care România e pe primul loc în Europa

"Explozie" de mame minore

În România se înregistrează 8.500 de mame minore anual şi peste 40.000 de copii abandonaţi. "Cele 8.500 de mame minore din fiecare an ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort iar dacă naşterea are loc există riscul major ca acest copil să fie abandonat, iar tînăra mamă va avea dificultăţi de integrare socială şi abandon social. Peste 40.000 de copii sunt abandonaţi în România la care se adaugă alţi 300.000 lăsaţi în grija rudelor ”, a declarat în această săptămână medicul Tudor Ciuhodaru.

Potrivit studiilor UNICEF din 2009, la nivel mondial România se situează la egalitate cu state precum Turcia, Chile, Insulele Mauritius şi Filipine.

Mamele minore, împreună cu bebeluşii, au două şanse: una este să ajungă intr-un centru de plasament. În al doilea caz, dacă părinţii mamei minore depun o cerere şi declară că vor avea grijă atât de mama minoră, cât şi de noul-născut, şi se constată că nu sunt alte pericole, atunci mama şi copilul pot rămâne în familie.
În astfel de cazuri, când o minoră dă naştere unui copil, atât părinţii mamei, cât şi mama minoră au parte de consiliere. Potrivit specialiştilor, aproximativ 80% din mamele minore care ajung într-un centru maternal se reîntorc în familie.
Fetele care nu se reintegrează în familie au de înfruntat nenumărate obstacole sociale: prejudecăţi, lipsa banilor, lipsa şansei de a învăţa şi de a munci. Iar bebeluşul devine victimă colaterală. "Le este foarte greu. În primul rînd, în România nu te angajează nimeni, dacă ai 16 ani şi copil mic. Pe de o parte, prejudecată, pe de alta... n-ai nici o calificare. În România poţi munci de la 15 ani doar cu acceptul părintelui. Însă în cazul multora dintre ele, relaţia cu familia se întrerupe. Poţi să duci copilul la o creşă săptămânală, dar asta costă şi, oricum, creşa îţi primeşte copilul numai de la 8 luni, iar Protecţia Copilului te poate ajuta cu plata creşei, de la 3 până la 6 luni. Ce faci însă după acest timp?", explică Iuliana Oltean, director executiv ACSIS (Asociaţia pentru o Comunitate Solidară şi Intervenţie Socială) într-un articol publicat de "Dilema Veche".

O sarcină la o vârstă fragedă are impact devastator asupra adolescentei care devine mamă. Copila iese din cercul ei de prieteni din perioada copilăriei şi se trezeşte peste noapte mamă. „Este foarte dificil să-şi asume rolul de mamă. Nu are echilibrul afectiv pentru acest lucru. Aceste copile nu sunt pregătite să se simtă femei“, explică psihologul.
În lipsa unei consilieri de specialitate, riscul abandonării copilului de către mamă creşte, la fel şi cel al abandonului şcolar. „Fetei îi este ruşine de ceea ce i s-a întâmplat şi îi va fi foarte greu. Va abandona prietenii şi prietenii o vor abandona pe ea“, arată psihologul.

Familia, un filtru care nu funcţionează. Când o fetiţă devine mamă, ceva nu funcţionează în casa în care a crescut şi în care ar trebui să fie ocrotită.

“Părinţii mamelor minore vin la noi când situaţia e foarte gravă. De multe ori se întâmplă ca părinţii să nu ştie că fata lor e însărcinată până când aceasta nu naşte. În astfel de cazuri, când o minoră naşte, eu cred că e vorba foarte mult de educaţia celor “şapte ani de acasă”, şi de condiţiile de acasă. Poate fata respectivă caută afecţiune şi nu o primeşte din partea părinţilor, aşa că o caută în altă parte şi se întâmplă ceea ce se întâmplă”, a explicat directorul DGASPC Bistriţa-Năsăud, Margit Moldovan.

Sărăcia şi ignoranţa, o combinaţie nocivă. Tinerele care ajung să poarte o sarcină la vârste fragede provin în general din familii dezorganizate, care trăiesc mai ales în mediul rural. Psihologii spun că aceste sarcini apar pe fondul ignoranţei. „O sarcină nedorită apare în mediile sărace şi acolo unde e ignoranţă. Fetele devin mature din punct de vedere sexual cu 4-5 ani înainte de a deveni mature din punct de vedere emoţional şi intelectual. Acest lucru, coroborat cu lipsa educaţiei sexuale, duce la o sarcină nedorită“, a declarat psihologul Irina Şerban, de la Direcţia pentru Protecţia Copilului Constanţa, pentru "Adevărul".

Lipsa unui program naţional de educaţie sexuală. Educaţia în şcoli e deficitară. Demolat prin implozie necontrolată prin nesfârşite reforme, sistemul de învăţământ a devenit poligonul de teste în care copiii sunt răsuciţi până îi ia ameţeala, ca într-un joc. Şcoala din România nu reuşeşte să-i pregătească pe elevi pentru viaţa adevărată atunci când aceştia au nevoie, iar educaţia sexuală predată sporadic în şcoli nu este eficientă.

Promovarea sexului ca mod de reuşită în viaţă. E prea mult sex la televizor şi în presă pentru ca părinţii să mai aibă vreo şansă în a-şi ţine copiii departe de acest subiect. Cumva, de la părinţi sau de la colegi, copiii află oricum cum stă treaba în această privinţă. Dar când sexul e prezentat zilnic, an de an, ca o reţetă sigură de succes în viaţă, copiii şi adolescenţii sunt expuşi unui drog mincinos. Tinerii sunt uşor de influenţat şi ajung să creadă că e mai bine să faci sex pentru bani ca să răzbeşti în viaţă, decât să te ţii de şcoală. Din păcate, modelul piţipoancei de tip Moni Gabor are succes din ce în ce mai mare, pe fondul lipsei de educaţie.

Presiunea anturajului şi a "modei" de a face sex cât mai timpuriu. Virginitatea a ajuns o ruşine în România. Tinerii fac sex la vârste tot mai fragede din spirit de gaşcă, dar şi din teama de a nu fi stigmatizat, izolat şi umilit de cercul de prieteni.

Cum e în alte ţări

Minorele care rămân însărcinate sunt o problemă în aproape toată lumea, iar datele din ultimele ani relevă un paradox: chiar dacă există programe de educaţie sexuală, rata tinerelor care rămân însărcinate continuă să crească. Există, însă, un element important, care afectează relevanţa cifrelor - în multe ţări, printre care SUA, limita de vârstă sub care se consideră că o mamă e minoră este 20 de ani. Astfel, în mai toate statele din Occident o fată care naşte la 19 ani e considerată minoră, în timp ce în România limita de vârstă este 18 ani.

Rata minorelor înscărcinate variază de la o ţară la alta, în funcţie de factori sociali, dar şi personali. La nivel global, aceasta se situează între 143 de cazuri la 1.000 de naşteri, în zonele sub-sahariene, şi 2,9 la 1.000 în Coreea de Sud. Cele mai mari rate în ţările dezvoltate se înregistrează în SUA şi Marea Britanie.

În Suedia, 7 din 1.000 de mame sunt minore. În această ţară a fost aplicat un program naţional de educaţie sexuală încă din 1956, iar de la 14 ani elevii primesc prezervative. În Franţa se înregistrează 9 mame minore la 1.000 de naşteri. În 1973 a fost introdusă educaţia sexuală în toate şcolile. Programa şcolară include între 30m şi 40 de de ore de educaţie sexuală. În Canada, 20 din 1.000 de mame sunt minore.

În Marea Britanie se înregistrează o rată mai mare, de 31 de mame minore la mia de naşteri. În şcoli se predă educaţia sexuală, dar părinţii pot opta pentru predarea acestei materii la vârste mai mari. Sondajele de opinie au relevat că elevii nu sunt mulţumiţi de educaţia sexuală predată în clasă, iar Marea Britanie are una dintre cele mai înalte rate de naşteri la vârste fragede din Europa.
În Germania, 11 din 1.000 de naşteri au protagoniste minore. Există cursuri de educaţie sexuală în şcoli, ba chiar copiii pot participa la "workshopuri" de masturbare, pentru a preveni contactele sexuale la vârste fragede. În Scoţia, educaţia sexuală e axată pe abstinenţă, iar rata minorelor gravide este de numai 8 la 1.000 de naşteri. În Mexic se înregistrează 78 de mame minore la mia de naşteri.

În SUA proporţia e de 52,1 la 1.000 de naşteri, cea mai mare rată din statele dezvoltate.

În 2004, statul american a cheltuit peste 9,1 miliarde de dolari din cauza naşterilor la vârste fragede.

Abstinenţa, o soluţie mai bună

Există opnii ale specialiştilor, potrivit cărora tipul de educaţie sexuală oferită nu influenţează major rata cazurilor de minore însărcinate, ci modul în care părinţii le vorbesc copiilor despre sex, modul cum presa reflectă sexul şi stigmatizarea socială a acestui fenomen. Cu cât mediul social e mai permisiv cu aceste cazuri, iar presa relatează mai mult despre aceste situaţii, cu atât "epidemia" ia amploare mai mare. Japonia, de pildă, are unul dintre cele mai scăzute niveluri de minore gravide, dar asta în primul rând pentru în această ţară o asemenea situaţie nu este tolerată. După mulţi ani în care programele de educaţie sexuală libertină nu au produs efectele aşteptate în statele occidentale, numeroşi experţi susţin că abstinenţa e cea mai bună soluţie.

Dar asta nu e de ajuns. Putem schimba educaţia în şcoli, putem întocmi mai multe statistici despre acest fenomen, putem implementa o sumedenie de programe derulate de fel de fel de fundaţii, spun experţii; rata fetiţelor care devin mame nu va scădea dacă părinţii nu se implică în creşterea copiilor, dacă societatea nu vede acest fenomen ca pe ceva anormal, iar sistemul de asistenţă socială nu este mai restrictiv, adică să fie accesibil doar pentru tinerele care îşi termină studiile.

Un studiu realizat de Kaiser Family Foundation pe minorele din Statele Unite relevă că 29% din ele spun că se simt presate să facă sex. Potrivit experţilor, principalul motiv pentu care adolescentele nu fac sex este că acest lucru ar fi împotriva convingerilor lor religioase sau a valorilor morale. Alte motive invocate includ dorinţa de a evita o sarcină, frica de bolile sexuale sau lipsa unui partener potrivit pentru începerea vieţii sexuale.

Datele statistice mai relevă că fetele care sunt foarte ataşate emoţional de părinţii lor sunt mai puţin predispuse să rămână însărcinate.
de asemenea, fetele care sunt crescute de ambii părinţi, biologici sau adoptivi, de la naştere au o probabilitate mai mică de a rămâne gravide decât cele care cresc în familii dezorganizate. În SUA, la vârsta de 16 ani, 22% dn fetiţele cu familii normale au făcut sex până la majorat, spre deosebire de 44% din fetele care provin din familii cu probleme, potrivit sondajelor.

Fetele expuse abuzurilor, violenţei domestice şi sărăciei au riscuri mai mari pentru o sarcină prematură. Un studiu din 2004 arată că rata minorelor care devin mame poate fi redusă cu o treime prin eliminarea expunerii la abuzuri şi violenţă în familie.

Lipsa educaţiei este un alt factor major de risc, dar specialiştii critică şi influenţa media.

Potrivit cotidianului "Daily Mail", pelicula a fost aspru criticată recent de un membru al Parlamentului britanic. Filmuleţul de educaţie sexuală e inclus pe un CD care prezintă un material video amplu, care are drept scop explicarea exactă, dar pe înţelesul copiilor, a ciclurilor vieţii, a sentimentelor, a vieţii de familie. Discul conţine şi un clip animat, care prezintă două personaje de desene animate în timp ce fac sex. De asemenea, o secvenţă generată de calculator prezintă un cuplu făcând sex. Secvenţa e însoţită de explicaţii grafice.
"Acesta este clar material explicit. Zguduie inocenţa copilăriei", a reacţionat rapid conservatoarea Andrea Leadsom, membră a Parlamentului britanic. Parlamentara s-a declarat deranjată mai ales de secvenţa generată pe calculator. "Vezi pur şi simplu o erecţie şi o penetrare. E scandalos!", a protestat ea.

Efecte dure pentru mamă şi copil

Mămicile minore au o probabilitate mai mare să nu-şi termine studiile. Potrivit statisticilor, în SUA 80% din gravidele minore devin dependente de ajutoarele sociale. În plus, copiii născuţi de mamele minore au o greutate mai mică, au rezultate mai slabe la şcoală şi au şanse mai mari să fie atraşi de mediul infracţional.

Micuţii sunt afectaţi de lipsa de pregătire emoţională a mamelor lor. Ele au nevoie de asistenţă psihologică specială, pentru că nu ştiu cum să interacţioneze cu copiii lor, nu ştiu cum să-i atingă, să le zâmbească, să le vorbească şi să-i îngrijească, lucruri elementare pe care o femeie le face în mod natural, atâta timp cât ele însele sunt de fapt nişte copii fără copilărie.
Printre riscurile medicale se numără anemia, tensiune arterială crescută şi chiar moartea prematură a bebeluşilor. Fetele sub 14 ani care nasc au cele mai mari riscuri medicale.